Friptură de miel la cuptor cu usturoi și rozmarin
O friptură de miel la tavă aproape clasică, care seamănă destul de mult cu varianta noastră împănată clasic (costiță afumată plus usturoi). Numai că, dacă găsiți rozmarin proaspăt, s-ar putea să vă placă mai mult să-l folosiți în locul „porcăriei” din narațiune, pentru că, între noi fie vorba, verdeață care să lupte mai bine cu gustul și mirosul specific al cărnii ovine eu încă n-am văzut. Acestea fiind zise, v-aș propune la trecem la treabă, că n-are rost să teoretizăm prea mult, e o rețetă teribil de simplă și vom obține foarte repede o friptură de miel absolut memorabilă.
Așadar, pregătiți dumneavoastră
1 pulpă de miel (sau alte bucăți bune de friptură),
3 ramuri de rozmarin,
2-3 căței de usturoi,
1 păhărel de vin alb,
ulei,
sare și piper,
plus încă niște opționale legume de pus primprejur (ceapă, usturoi, poate morcov, eventual țelină și aproape sigur cartofii noi care vor constitui garnitura).
Mai întâi faceți frecați bine (într-un mojar, de pildă) 1 cățel de usturoi, jumătate din rozmarinul curățat și tocat mai întâi din cuțit, 1 lingură de ulei, sare și piper. Ungeți bine carnea cu pasta obținută și împănați-o cu restul de rozmarin și cu usturoiul rămas, tăiat bastonașe.
Spălați legumele pe care le doriți prin tavă, curățați-le (usturoiul și ceapa pot fi doar bine spălate, că nu-s prezente decât ca să-și lase gustul), tăiați-le bucăți potrivite și așezați-le, împreună cu carnea, în tava unsă. Băgați totul la cuptor (încălzit dinainte pe la 180ºC) și coaceți friptura până se rumenește frumos (ceva mai mult de 1 oră, dacă vorbim de o pulpă de circa 1,5 kg; dacă-i mai mare, micșorați puțin focul, prelungiți timpul și puneți cartofii mai târziu). Turnați și vinul, după vreun sfert de oră, și stropiți din când în când totul cu zeama care se formează în tavă.
Variante? Păi în primul rând, dacă aveți timp, e mult mai bine să lăsați carnea unsă și împănată vreo 2-3 ore la frigider înainte de coacere, ca să se marineze oleacă. Un tertip bătrânesc ne spune că iese mai bună friptura dacă, în loc de ulei, folosim untură. Și dacă tot am ajuns iar la ale porcului, firește că putem alunga rozmarinul și să revenim la clasica noastră costiță, tăiată bastonașe și tăvălită prin sare și piper înainte de împănare.
Ca garnitură, în cazul în care nu vreți să coaceți cartofii noi în aceeași tavă, sigur că-i puteți prăji separat. Sau poate vreți un piure, eventual doar o salată verde, dacă ziceți că și așa e prea multă mâncare…
Cât despre vin, iar oftez după băbească și vă zic că putem bea de la un Riesling bățos (dacă vrea cineva musai alb) la un roșu ușurel, oprindu-ne însă mai ales în zona rozé-urilor seci și vioaie.
Usturoiul pt impanat, taiat in doua, “tavalit” prin ulei si rozmarin uscat si introdus cat mai aproape de os.
Iaca inca o idee 🙂
Buna reteta, am facut friptura asta acum, ca e Pastele pe coclaurile unde locuiesc. Am impanat carnea cu usturoi, rozmarin si menta proaspete. In rest am urmat indicatiile intocmai, inclusiv cartofii noi in tava cu friptura, si … am mancat cu mare pofta!
Felicitari pentru site! Abia acum l-am descoperit, cautand retete de bunatati pentru Paste. Aperitivele de la Dragomir m-au terminat, mi-e o pofta….!!! Iar de cozonacul lui Pastorel ce sa mai spun. O sa incerc sa-l fac, vad ca au incercat si altii cu oarece succes.
Ei, aperitivele de la Dragomir sunt cam istorie, din păcate… Dar mă bucur că ți-a plăcut prezentul gustos al mielului la tavă 🙂 Și mulțumesc frumos!
Dragule,
Sa-ti dea D-zeu sanatate ca frumos ai grait.
Pe limba noastra frumoasa pe care multi au uitat-o din pacate.
Multumescu-ti,
Daniel
Of, de cele mai multe ori primesc observații că scriu prea complicat și cu mai multe cuvinte decât cele cam o sută uzuale… Așa că eu mulțumesc 🙂
Un adevarat deliciu aceasta reteta pe care am incercat-o azi (e Pastele catolic pe meleagurile mele). Simplu si gustos, pana si copiii mei, de obicei mai mofturosi, au mancat cu placere ! Multumesc frumos !!!
Cu tare multă plăcere 🙂