Da, iubiți comeseni, revin la carnea brezată pentru că, recunosc, rezultatele deosebit de fragede și gustoase ale acestui procedeu culinar nu încetează niciodată să mă surprindă. Să luăm de pildă friptura de porc (bucată întreagă, legată cu sfoară), care era în mintea mea destinată mai ales cuptorului și ospețelor festive, ce necesita felii mari și spectaculoase. Iaca însă că, în cazul de față, putem obține și o mâncare excelentă, pentru o masă ca oricare alta. Dar firește, dacă-i cazul, repede puteți orna purcelul ca să poată poposi într-o farfurie cât de snoabă. Și nu mai trebuie să vă spun în introducere decât că, în ceea ce privește cratița necesară preparării, cea mai bună va fi cea de fontă emailată, cu capac. Iar dacă mai e și ovală, potrivită cu dimensiunea cărnii, e perfectă (eu n-am așa ceva, dar asta nu face decât să demonstreze, încă o dată, că idealurile sunt inaccesibile).
Necesarul?
1 kg de carne de porc, dintr-o singura bucată (dacă-i gata legată, bine, dacă nu, fasonați-o, rulați-o și legați-o dumneavoastră), 1 kg de praz, 2 căței de usturoi, 1 ceașcă de supă (sau de vin alb sec), 60 g unt, sare și piper.
Începeți prin a împăna carnea cu bucățele de usturoi și a o freca bine cu sare și piper. Rumeniți-o în untul încins, pe toate părțile, puneți capacul, micșorați focul și lăsați-o să fiarbă înnăbușit cam o oră (în mod normal ar trebui sa lase ea niște zeamă, dar dacă vi se pare că nu-i destulă, sau se arde sosul, adăugați din când în când o lingură de supă/vin).
Ca să nu vă plictisiți, spălați și curățați prazul, tăiați bucăți de vreo 5 cm partea albă și pe cea verde deschis (frunzele or să prindă bine la vreun borș, ceva), opăriți-le vreo 5 minute în apă sărată clocotită și lăsați-le să se scurgă bine.
După ce-a trecut prima oră de înăbușire a fripturii, scoateți carnea, puneți prazul în loc, lăsați-l să se pătrundă bine cu sosul din cratița, turnați și cănița de supa (sau vin). Sărați și piperați dacă vi se pare că e cazul, așezați carnea deasupra, puneți capacul și, după încă o oră de înăbușire comună, friptura noastră ar trebui să fie gata.
Lăsați carnea să se răcorească puțin, scoateți sfoara, tăiați-o felii nu prea subțiri și serviți-o înconjurată de praz. Dacă mai vreți și-un piure, bine, dacă nu, nu.
Variante? Păi probabil ceva roșii prin sos o să fie primul gând, deși o să iasă mai curând mâncare decât friptură (mai ales și cu ceva măsline, presărate cu vreun sfert de ora înainte). Și firește că puteți înlocui prazul și cu alte legume, după poftă, numai să aveți grija de timpul de fierbere specific fiecăreia dintre ele.
Cât despre vin, un roșu nu prea dur și mai pisicos, să se armonizeze cât mai bine cu prazul. Așa că, dacă un Pinot Noir vi se pare prea elegant, atunci cu siguranță Burgund.
Nu pot sa-mi dau seama de consistenta prazului, dupa ce a fost in prealabil oparit si apoi fiert o ora.
Mi se pare mult, sau nu se dezintegreaza, sau ideea este sa se dezintegreze?? Ca nu am vreo problema cu aspectul, dar vreau sa stiu care ar fi dezideratul:)
Mie mi-ar trece prin gand ca varianta sucul de lamaie, ar merge bine acompaniat de mult piper negru.
Pai taiat bucati mari, are o consistenta de se topeste-n gura. A, daca e praz de-ala tanar si fraged, sigur ca e prea mult o ora. In rest, prazul trebuie oparit cam intotdeauna, iar zeama de lamaie langa porc nu prea ma inspira, tot vinul alb sec mi se pare optim. Insa, repet, e vorba doar de cum imi place mie, nu oblig pe nimeni 🙂
Da, “furtunul” trebuie sa fiarba bine, dar daca gasesti mai tanar si mai fraged reduci corespunzator timpul si cu asta basta.
Si da, vreau sa stiu cum ti-a iesit 🙂
Eu am mancat odata la chinezesc un porc cu lamaie foarte bun. Cotletul cam cum se face vitelul cu lamaie cred ca e bun si ala si anghemacht precis merge cu carne slaba de porc. Na, parerea mea. La noi fripturile la tava au rar cautare, asa ca ma scuzati de interventia pe langa subiect 🙂
Nu pot sa-mi dau seama de consistenta prazului, dupa ce a fost in prealabil oparit si apoi fiert o ora.
Mi se pare mult, sau nu se dezintegreaza, sau ideea este sa se dezintegreze?? Ca nu am vreo problema cu aspectul, dar vreau sa stiu care ar fi dezideratul:)
Mie mi-ar trece prin gand ca varianta sucul de lamaie, ar merge bine acompaniat de mult piper negru.
Pai taiat bucati mari, are o consistenta de se topeste-n gura. A, daca e praz de-ala tanar si fraged, sigur ca e prea mult o ora. In rest, prazul trebuie oparit cam intotdeauna, iar zeama de lamaie langa porc nu prea ma inspira, tot vinul alb sec mi se pare optim. Insa, repet, e vorba doar de cum imi place mie, nu oblig pe nimeni 🙂
Deci se recomanda prazul ala mai gros, tip furtun de la masina de spalat,daca-mi permiti comparatia.
Pai o sa incerc cu vin si o sa-ti spun cum mi-a iesit.
Da, “furtunul” trebuie sa fiarba bine, dar daca gasesti mai tanar si mai fraged reduci corespunzator timpul si cu asta basta.
Si da, vreau sa stiu cum ti-a iesit 🙂
Eu am mancat odata la chinezesc un porc cu lamaie foarte bun. Cotletul cam cum se face vitelul cu lamaie cred ca e bun si ala si anghemacht precis merge cu carne slaba de porc. Na, parerea mea. La noi fripturile la tava au rar cautare, asa ca ma scuzati de interventia pe langa subiect 🙂