Ei, sigur că, în ciuda titlului ceva mai complicat, tot un pește pane urmează mai la vale. Doar că e un pic mai șmecher și, ca atare, poate poposi nu doar pe o masă simplă, de familie. Îl puteți oferi unor oaspeți cât de simandicoși și de fițoși, care pe cuvânt că nu vor avea mai apoi decât cuvinte de laudă despre dumneavoastră. Plus că rețeta nu-i complicată deloc, mare lucru de făcut în plus n-aveți, însă rezultatul vă va depăși așteptările. Nu credeți? Ia să vedem!
1 kg fileuri de pește alb, 60 g nuci, curățate, făină,
puțin lapte cald, 1 ou, 1/2 plic de șofran,
cam 100 g pesmet, ulei pentru prăjit, sare și piper.
Mai întâi tocați nucile, cât de mărunt, dar din cuțit (eventual, le puteți măcina, dar ar fi păcat, zic eu, să le simtă doar papilele, nu și dinții). Amestecați-le cu pesmetul.
Dizolvați șofranul în vreo două linguri de lapte și amestecați-l cu oul bătut bine.
Uscați bine fileurile de pește, sărați-le, piperați-le, dați-le prin făină și scuturați-le un pic, să cadă excesul. Treceți-le prin oul cu șofran, apoi prin pesmetul cu nuci, apăsând ușor cu podul palmei, să se prindă bine „cămășuța”.
Dacă vreți ca fileurile dumneavoastră de pește pane să fie și mai spectaculoase, puteți aplica un secret de cârciumă, adică un panaj dublu, ou-pesmet-ou-pesmet. Cu condiția, firește, să măriți cantitățile necesare de ou, șofran, lapte, nuci și pesmet.
Încălziți bine uleiul în tigaie (tăria focului depinde, firește, de grosimea fileurilor). Prăjiți bucățile de pește pe rând, scoțându-le, când sunt gata, pe hârtie absorbantă, să-și lepede excesul de grăsime.
Serviți fileurile de pește pane cât de calde, cu ce garnituri ori sosuri poftiți dumneavoastră. Iar în pahare, turnați fie un Aligoté (că n-aveți cum greși cu el la pește), fie un Chardonnay ori Sauvignon Blanc baricat, ca să sublinieze lemnul aroma nucilor.