Fileuri de merlucius cu creveți, dovlecei și șofran
O rețetă de merlucius mult mai simplă decât pare să indice titlul relativ complicat. Pe deasupra, pe lângă faptul că-i foc de gustoasă, mai poate poposi și cam pe orice masă, fie ea una simplă, în familie, fie sărbătorească, cu musafiri simandicoși. Și cum mai e și destul de versatilă (dar detaliem mai la vale), nu pot decât să vă asigur că merită încercată măcar o dată.
Lista de cumpărături zice așa:
600 g fileuri de merlucius (congelate),
făină,
30 g unt,
1 ceapă,
200 g creveți (congelați),
2 dovlecei mici și subțiri (de preferință cu coaja verde),
1 pahar de vin alb sec,
1 plic de șofran,
coajă rasă de lămâie,
mărar,
sare și piper.
Decongelați peștele, spălați-l, uscați-l, tăiați fileurile dacă-s prea mari și dați-le prin făină (scuturați bine excesul). Spălați dovleceii, tăiați-le capetele și tăiați-i julienne.
Topiți untul la foc moale, căliți ceapa tocată până se înmoaie și adăugați bucățile de merlucius. Căliți vreo 3 minute, adăugați creveții (nu-i nevoie să-i decongelați) și dovleceii. Sărați, piperați. Turnați și vinul, amestecat cu șofranul și fierbeți, amestecând din când în când, cu multă grijă, până când sosul începe să devină dens.
Parfumați mâncarea cu mărar și coajă rasă de lămâie, reglați, dacă-i cazul, gustul de sare și piper și serviți imediat, eventual cu o garnitură de orez (ori vreo alta, după plac).
Și sigur că în loc de merlucius puteți folosi și vreun alt pește cu carnea albă, după cum creveții pot fi înlocuiți cu alte fructe de mare sau chiar cu ciuperci. Și dacă doriți un sos mai suav, nu vă împiedică nimeni să adăugați, spre sfârșitul fierberii, una-două linguri de smântână.
Ce bem? Păi Aligote ar trebui să spun prima oară, dar cum acest merlucius e suficient de parfumat, cam orice alb șturlubatic și fructat îl va acompania cât se poate de bine.
