Ficăței soté cu costiță afumată și sos de vin
Tare bună mai e și combinația dintre ficăței, afumătură și vin! Iar una dintre rețetele care o pun optim în valoare este și cea care urmează, cu siguranță cea mai simplă și cu certitudine printre cele mai gustoase. Pe deasupra, se mai face și foarte repede, cam cât durează fiertul cartofilor pentru piureul care constituie, dacă mă întrebați pe mine, cea mai indicată garnitură pentru acești ficăței soté. Așa că hai mai bine să trecem la treabă, că n-are rost să vă răpească cititul prea mult timp!
Aveți nevoie de
500 g ficăței de pasăre,
100 g costiță afumată,
1 ceapă,
1/2 căpățână de usturoi (sau după gust),
1 păhărel de vin,
ulei,
pătrunjel,
sare și piper.
Spălați bine ficățeii, tăiați-i bucăți (dacă-s prea mari), uscați-i bine. Curățați și tocați mărunt ceapa și usturoiul, tăiați, în fine, costița cubulețe mici sau ștraifuri fine, după plac.
Încingeți puțin ulei într-o tigaie încăpătoare și puneți la călit ceapa, usturoiul și costița. Sărați ușor și continuați prăjirea până când încep să se înmoaie, respectiv să se rumenească. Adăugați ficățeii, amestecați cu grijă și sotați până își schimbă culoarea pe toate părțile. Stingeți cu vinul și continuați fierberea până când lichidul scade aproape complet și ficățeii sunt bine pătrunși (cam 5 minute la foc viu, într-o tigaie nu prea largă). Și probabil că nu trebuie să vă spun că, dacă-i prăjiți prea mult, se cam usucă și nu mai sunt la fel de buni și de fragezi.
Când sunt gata, presărați-i cu pătrunjel mărunt tocat, amestecați pentru ultima oară și serviți imediat, cu piureul de care vorbeam la început sau cu altă garnitură, după plac.
Variante de ficăței soté? Păi ați putea să curățați de pieliță și de semințe 1-2 roșii (depinde și de cât sunt de mari),să le tăiați cubulețe și să le adăugați în tigaie cu vreo două minute înainte de a pune vinul. Sau ați putea să puneți mai multă costiță (sau altă afumătură), în caz că vă place. Și, mai ales dacă ați folosit și roșii, ați putea utiliza mai multe verdețuri. Să zicem oregano, ca să dau un singur exemplu.
Cât despre vin, Sauvignon Blanc aș zice, la varianta de bază, iar dacă ați mărit cantitatea de costiță, atunci v-aș recomanda un alb baricat. Iar gândul mă duce mai întâi la acel Tobia Blanco despre care v-am povestit nu demult.
ok, le chef, astăzi o comitem! Ştii ceva? E bine că funcţionezi şi ca un bun ajutor pentru cei care se trezesc în weekend lipsiţi total de inspiraţie.
Desigur, sunt o muza 😀
Devastator… de buni !
…eu am pus costița după ce s-a înmuiat ceapa și usturoiul.
Completare, indiferent cand si cum e cu costita si ceapa, incercati odata sa puneti un mujdei facut din usturoi si zeama de lamaie peste ficateii cu ceapa si/fara costita. La final, cand sunt gata, pac mujdeiul cu lamaie peste ei, capac, lasati cateva minute cu focul stins.
Mie mi-a dat cineva reteta ca fiind ficatei libanezi (fireste, fara costita) si am ramas dedicati retetei, ba am transferat-o si la ciuperci, pleurotus.
Sanatate!
Uite peste ficatei n-am pus, stiam tertipul pentru gratare (inclusiv de ciuperci), ba chiar si pentru mici. Care, astfel tratati, si daca mujdeiul ar avea si niste rosie, s-ar chema adica „mici tiganesti”.
Pai domnule Costachel, daca tot facem lucruri bune (fara indoiala), hai sa le sofisticam un picut, asa, doar de dragul artei.
a) in loc de ulei sa sotam totul (conform retetei domniei voastre) in unt, ca sa nu adaugam la grasimea animala a costitei una vegetala;
b) daca tot ne straduim sa facem in sos de vin, hai sa folosim vinul recomandat de domnul Razvan pe blogul sau de vin, ca sa asiguram continuitatea gustativa; si in sfarsit,
c) puree de pommes de terre ? Nu, definitiv nu, ci doar alaturi intr-o alta tigaita tot cu un pic de unt, niste felioare de dovlecei si poate chiar de vanata, subtiri ca sicla de la bec, ca sa pastram textura combinativa.
Pana se vor napusti critici pe mine, pofta buna !
După cum spuneam pe-aici de nenumărate ori, orice rețetă nu-i altceva decât un punct de plecare. Cât despre vin, întâmplător sau nu, cel de-al doilea vin pe care l-am recomandat e importat de Răzvan. 🙂