Fettuccine Alfredo
Legenda spune că faimoasele Fettuccine Alfredo ar fi fost „inventate” pe la 1914 de Alfredo di Lelio, care nu mai ştia ce să-i mai pregătească gravidei sale soţii. Și, încercând o variantă de Fettuccine al burro, a născocit preparatul de care taman am început să vorbim. Soţiei i-a plăcut, tăiţeii au fost introduşi în meniul restaurantului deţinut de di Lelio (Alfredo alla Scrofa). Apoi, în 1927, Mary Pickford şi Douglas Fairbanks, în luna lor de miere fiind, au trecut pe-acolo. Au mâncat, le-au plăcut, au dus reţeta cu ei în America şi de-aici celebritatea. În fine, povestea e, fireşte, mai lungă, dar m-am gândit că v-o fi foame, aşa că hai să ne ocupăm de preparaţia acestor (în definitiv) tăiţei cu brânză.
Pentru paste vă trebuie
4 ouă,
400 g făină,
1 lingură de ulei,
sare,
iar pentru sos mai adăugaţi
170 g unt,
170 g parmezan proaspăt ras.
Fettuccinele nu-s altceva decât nişte tăiţei normali, doar că-s mai lungi (cât ies din foaie) şi mai lați (dar nu mai mult de 1 cm). Aşa că faceţi dumneavoastră mai întâi pastele, fierbeţi-le al dente (un îndreptar util de fierbere a pastelor găsiţi aici), scurgeţi-le bine şi condimentaţi-le cu untul moale, frecat bine împreună cu parmezanul.
Dacă vreţi să fie ceva mai picant, puteţi adăuga piper alb râşnit, nucşoară proaspăt rasă sau de-amândouă. Amestecaţi bine (dacă-i cazul, adăugaţi puţin din apa în care au fiert pastele), până când crema îmbracă uniform pastele, iar brânza s-a topit. Serviţi, fireşte, imediat.
Secrete? Păi la o reţetă aşa de simplă, cred că vă daţi seama că în primul rând e vorba de calitatea ingredientelor de bază: ouăle din aluat, untul şi, mai ales, parmezanul, că nu se compară bucata întreagă veritabilă cu diverse răzături industriale şi neidentificabile.
Variante? Păi uneori mai apare în sos smântâna, alteori un ou, ba chiar şi făină ori amidon (ca să fie sosul mai gros), iar parmezanul este, de obicei, primul înlocuit, uneori cu brânzeturi de bună calitate (cum ar fi asiago sau pecorino), alteori cu variante mai ieftine.
Şi să nu uit: de multe ori aceste Fettuccine Alfredo apar pe post de garnitură, de obicei pe lângă pui. Dar, dacă le serviţi ca atare, nu strică să puneţi pe masă nişte parmezan ras suplimentar, că sigur se vor găsi doritori.
HISTORY OF ALFREDO DI LELIO CREATOR OF “FETTUCCINE ALL’ALFREDO”
We have the pleasure to inform you about the history of our grandfather Alfredo Di Lelio.
Alfredo di Lelio opened the restaurant “Alfredo” in Rome nel 1914, after leaving his first restaurant run by his mother Angelina in Piazza Rosa (Piazza disappeared in 1910 following the construction of the Galleria Colonna / Sordi). In this local fame spread, first to Rome and then in the world of “fettuccine all’Alfredo”. In 1943, during the war, Di Lelio gave the local to his collaborators.
In 1950 Alfredo Di Lelio reopened with his son Armando (Alfredo II) his restaurant in Piazza Augusto Imperatore n.30, “Il Vero Alfredo”, which is now managed by his nephews Alfredo (same name of grandfather) and Ines (the same name of his grandmother, wife of Alfredo Di Lelio, who were dedicated to the noodles).
In conclusion, the local Piazza Augusto Imperatore is following the family tradition of Alfredo Di Lelio and his notes noodles (see also the site of “Il Vero Alfredo” info@alfredo-roma.it).
Our restaurant “Il Vero Alfredo” is present in the Register of “Historical shops of excellence” of Roma Capitale.
We must clarify that other restaurants in Rome and in Italy do not belong to the family tradition of “Il Vero Alfredo”.
Best regards
Alfredo e Ines Di Lelio