Fetească Neagră La Cetate, Crama Oprișor, 2012
Că sunt un vechi fan al soiurilor prefiloxerice românești, cu siguranță că nu trebuie să vă mai repet. Și da, recunosc, că tot vorbim acum despre o Fetească Neagră, în cazul Feteștilor (mai ales Albe, dar și Negre) prefer variantele mai puțin (spre deloc) machiate. Feciorelnice, adică. Fiindcă că e păcat, zic eu, să ascunzi inefabilul acestor vinuri sub arome de lemn ori alte cele. Dar, desigur, e o părere absolut proprie și personală.
Pe de altă parte, însă, trebuie să recunosc că varianta 2012 din gama La Cetate a Cramei Oprișor mi-a plăcut (chiar mai mult decât versiunea 2011). Dar nu neapărat ca Fetească Neagră, cât mai ales ca vin, pur și simplu.
Prima impresie olfactivă e de-a dreptul sobră, cu piele, ceva condimente și un strop de cacao. Abia mai apoi apar și fructele roșii, prunele și vreo două cireșe negre (și că veni vorba, chiar v-aș recomanda o aerisire de vreo jumătate de oră).
În lipsa „pauzei de respirație”, gustul vă va surprinde oarecum, fiind el sensibil mai prietenos decât lasă se se înțeleagă impactul olfactiv inițial. Fructele sunt cele deja menționate, vinul e catifelat, cu o aciditate suficientă și tanini moi (un pic cam mulți pentru gustul meu, dar deja am ajuns la concluzia că reprezint o minoritate…).
Finalul e destul de lung, cu un pic de ciocolată și vișine (din vișinată). Fiindcă da, e singurul moment în care alcoolul (14,5%) își ițește coada.
Cu ce-o însoțim? Păi, din punctul meu de vedere Feteasca Neagră La Cetate va acompania perfect un grătar de vită (eventual cu niscaiva sosuri de fructe roșii) sau niște sarmale bine parfumate cu afumătură.
A, și dacă tot am amintit versiunea 2011 a acestui vin, să vă mai spun că, la recent încheiatul IWCB de la București, Feteasca Neagră La Cetate 2013 a luat medalie de aur. Dar încă n-am gustat-o, așa că n-aș putea să vă mai spun și altceva…
