Am mai spus-o, dar simt mereu nevoia s-o repet: fasolea bătută se numește fasole bătută (eventual făcăluită), nicidecum iahnie (chit că destui par a fi convinși de contrariu). Iahnia e o mâncare în toată regula, în timp ce pseudo-piureul ăsta e fie garnitură (mai ales pentru cârnați prăjiți și alte „porcării”), fie aperitiv de post. Altminteri, sigur, ambele sunt făcute din fasole și țipă după murături, însă asemănările se cam opresc aici. A, ba nu; și una, și cealaltă, se întâlnesc foarte des pe întreg teritoriul mioritic, ceea ce nu se întâmplă cu foarte multe mâncăruri.
Bun, acestea fiind zise, gata cu teoria, să vedem ce zice practica. Pentru un platou/castron baban de fasole bătură vă trebuie
500 g fasole boabe albă, 2-3-4 cepe mari (chestie de gust), usturoi (după pofta inimii: 1 căpățână, câțiva căței sau chiar deloc), ulei (mai mult), sare și boia.
Eventual, pentru fiert, n-ar strica ceva legume de supă (ceapă, morcov etc.)
Mai întâi fasolea: alegeți-o (dacă-i cazul), spălați-o, puneți-o la înmuiat cu o seară înainte, schimbați la fiert câte ape vreți, în fine, faceți tot ce știți ca să eliminați efectele secundare, eu doar vă reamintesc faptul că sarea se pune doar atunci când fasolea a fiert, iar în ultima apă nu strică să adăugați legumele facultative despre care vorbeam. Scurgeți-o bine și bateți-o cât e caldă cu ulei, până devine pufoasă.
Și aici vine o precizare importantă: în multe cărți există recomandarea ca uleiul folosit pentru bătut să fie cel rămas de la prăjitul cepei. Nu prea-s de acord, fiindcă în felul ăsta obținem o fasole bătută cam grea și indigestă. Așa că, mai ales dacă o veți folosi ca garnitură, vă recomand să o frecați cu ulei crud (de floarea soarelui). Și evident, să o parfumați cu usturoi pisat după gust.
În ce privește ceapa pentru fasole bătută, sunt, în principiu, două opțiuni. În timp ce unii o vor rumenă și crocantă (ceea ce înseamnă prăjire în baie de ulei), precum cea din poza de deasupra, altora le place mai mult înmuiată bine și colorată cu boia (asta se obține cel mai simplu prin înăbușire). Iar unii mai adaugă, la versiunea din urmă, și ceva pastă de roșii, ceea ce însă face ca garnitura asta de ceapă să fie mai curând un fel de sos foarte gros.
Cât despre vin, dacă a noastră fasole bătută va fi garnitură, atunci probabil roșu, ales în funcție de felul principal. Dacă se prezintă singurică pe masă, atunci cu siguranță alb și sec, mai dur sau mai suav în funcție de cât usturoi ați considerat necesar să folosiți.
Din cate-am auzit eu, iahnie i se spune doar pe la est de Carpati. Adica doar acolo am auzit oameni care ii zic asa. Si slaninii, sunca. A propos de nume potrivite, pe-aici i se zice fasole frecata.
Eh, or fi ai dumitale din locuri in care porcul nu e o raritate, poate 🙂
Eu am auzit mai multi din a doua categorie. De iahnie in loc de fasole batuta am auzit abia anul asta, de la altii decat dumneata 🙂
fasolea batuta e una ,iahnia de fasole alta.Deosebirea consta in modul de preparare si materia prima folosita.Iahnia este gen tocanita.iar fasolea batuta o pasta ……
pseudo-piureul asta nu e mai degraba un fel de humus?
Ba da, fix în aceeasi măsură în care humus-ul e un fel de fasole bătută 😀
Din cate-am auzit eu, iahnie i se spune doar pe la est de Carpati. Adica doar acolo am auzit oameni care ii zic asa. Si slaninii, sunca. A propos de nume potrivite, pe-aici i se zice fasole frecata.
La est de Carpați aflându-mă, trebuie să mărturisesc că da, am auzit vreo doi-trei zicând iahnie, dar pe niciunul comițând-o cu șunca. 🙂
Eh, or fi ai dumitale din locuri in care porcul nu e o raritate, poate 🙂
Eu am auzit mai multi din a doua categorie. De iahnie in loc de fasole batuta am auzit abia anul asta, de la altii decat dumneata 🙂
fasolea batuta e una ,iahnia de fasole alta.Deosebirea consta in modul de preparare si materia prima folosita.Iahnia este gen tocanita.iar fasolea batuta o pasta ……