Elisabetta Rogai învechește vinul pe pânză
Poate o pictură „să îmbătrânească”? Ideea nu e nouă, Oscar Wilde a prezentat-o în „Portretul lui Dorian Gray”, însă în zilele noastre ea capătă un sens cu totul nou, datorită pictoriței italiene Elisabetta Rogai, care a realizat o serie de tablouri folosind exclusiv vin (alb și roșu), apă și făină.
„Această tehnică permite reproducerea pe pânză a aceluiași proces de învechire care are loc, în mod normal, în sticlă. Dar această îmbătrânire, care necesită de obicei mai mulți ani, durează pe pânză doar câteva luni”.
Și, spre deosebire de „Portretul lui Dorian Gray”, tablourile ei devin mai frumoase odată cu trecerea timpului.
Ideea nu e nouă, ea a mai fost încercată de numeroși artiști, care s-au lovit însă de probleme numeroase, precum densitatea vinului, limitarea gamei cromatice, volatilitatea alcoolului și posibilitatea de a folosi doar pânze de mici dimensiuni, așa că această direcție fusese abandonată.
Elisabetta Rogai a insistat însă și, după o lungă perioadă de cercetări și experimente, ce au avut loc la Universitatea din Florența, ea a reușit să depășească aceste probleme, reușind în primul rând o fixare cromatică ce împiedică pigmenții vinului să se decoloreze peste un anumit prag. Așa că inițialele nuanțe de violet sau roșu intens evoluează doar cel mult până la portocaliu, chihlimbariu și maro.
Și, deși pictează cu vin îmbuteliat cât se poate de normal, tablourile ei se vând la prețuri care pornesc de la 5.000 de euro.
Lupta dintre Bourgogne și Bordeaux se face simțită și în pictură
În august anul trecut, AFP o prezenta pe Elisabeth Seguin (fotografia de deasupra), o pensionară de 75 de ani din Cote-d’Or, care pictează cu vin de aproape 10 ani. Ideea i-a venit acesteia în 2003, pe când degusta „un vin bun”.
Principiul ei este mult mai puțin sofisticat decât al Elisabettei Rogai: pur și simplu franțuzoaica pune depozitul lăsat de vinuri pe fundul sticlei în godete mici (e vorba de mici recipiente care se fixează cu clipsuri de paletă), pe care le lasă apoi la soare, să se usuce.
„Côtes de Nuits produce mai mult maro decât Côtes de Beaune, care e grena, pe când vinurile de Gard sunt mai închise la culoare, le folosesc ca să fac umbrele”. De ce doar vinuri de Bourgogne? „Bordeaux-uri folosesc prea rar, nu știu, poate sunt un pic șovină”, recunoștea ea.
Musai sa comentez: supertare. Mai sunt multe tipuri de “arta” cu alimente, in care se arunca tot felul de mustaruri pe o panza. De fapt sunt multe feluri de “arta” absolut oribile (nu cautati pe gogu daca aveti inima slaba, dar unul a legat un caine de un zid, in state, l-a lasat sa moara de foame si lumea venea sa ii vada opera, adica agonia animalului, pozele sunt cel putin socante si lumea care platea sa vada acea forma de “arta” era cel putin dusa cu capul, parerea mea).
Dar asta cu vinul e interesanta, mai ales ca se pot folosi si posirci prezentate de diversi ca “bea un vin curat de la mine de la tara”.