Eggs Benedict, sau cele mai celebre ouă ale americanilor

Jan 26, 2012 costachel Rețete, Rețete celebre, Rețete cu ouă 6

---

Chiar așa, să fie aceste ouă Benedict o mâncare celebră? Din punctul de vedere al americanilor, cu siguranță, că altfel n-ar fi proclamat ei ziua de 16 aprilie ca fiind National Eggs Benedict Day. Pe de altă parte însă, trecând îndărăt Oceanul, descoperim că în Larousse Gastronomique nu există nici cea mai mică aluzie la ele.

În ce mă privește, am auzit prima oară despre ele uitându-mă acum câțiva ani la un episod din Doi bărbați și jumătate, intitulat Damn You, Eggs Benedict (pentru fanii serialului, e vorba despre al 3-lea episod din sezonul VI), în care Charlie încearcă să gătească (pe bune, nu la modul pe care vi l-am povestit aici). Și am rămas cu gura căscată, pentru că ouăle Benedict seamănă excesiv de mult cu…

Dar să nu anticipăm, mai avem destul de multe de povestit.

Rețeta de Eggs Benedict

Și să începem cu rețeta. Pentru fiecare persoană trebuie

1 English muffin, tăiat în două,
unt,
felii de șuncă sau costiță (mă rog, ham sau bacon),
2 ouă-ochiuri în apă, bine scurse,
sos olandez,
eventual ceva verdeață pentru decor, ba chiar o felie de trufă, la case mai mari.

Feliile de chifla (ca să nu zic muffin) se prăjesc un pic, se ung cu unt, se pune peste fiecare jumătate o felie de șuncă, tăiată rotund, apoi oul, se toarnă sosul și cu asta basta.

Legendele

După cum vedeți, mare lucru nu-i. Însă cum americanii sunt absolut obsedați să-și construiască o gastronomie proprie, cu tradiții cât mai veridice, au țesut și în jurul improvizației ăsteia (simpatice, nu zic nu, dar cam atât) o groază de legende.

Una dintre ele zice că ouăle astea ar fi fost inventate în urma unei discuții ce ar fi avut loc pe la 1860, în restaurantul Delmonico’s  din New York, între doamna LeGrand Benedict (căreia nu-i plăcea nimic din meniu și voia musai ceva nou) și bucătarul Charles Ranhofer (1836-1899), care ar fi „inventat” pe loc rețeta. De altfel Ranhofer, în cartea sa The Epicurean, apărută în 1894, chiar are o rețetă numită Eggs a’ la Benedick, practic identică cu cea pe care v-am povestit-o mai sus.

Dar cu o singură legendă nu se construiește o gastronomie adevărată, nu? Așa că vine o a doua, povestită de un oarecare Lemuel Benedict (broker din New York) care, într-un interviu din New Yorker Magazine, apărut în 1942, a declarat că în 1894, mahmur fiind, s-a dus la Waldorf și a cerut „pâine prăjită, bacon rumenit, două ochiuri în apă și un bol de sos olandez”. Iar celebrul chef de la Waldorf, Oscar Tschirky (v-am mai povestit despre el aici) ar fi fost atât de impresionat de comandă încât ar fi intervenit personal și ar fi înlocuit pâinea cu muffins și baconul cu șuncă ba, mai mult, ar fi introdus și rețeta în meniul celebrului restaurant. Singura (și marea) problemă a legendei e că Tschirky nu a consemnat rețeta în volumul său The Cook Book by “Oscar” of the Waldorf (apărut în 1896), acolo unde, în schimb, apar Philadelphia Eggs, fix identice și la fel, cu o singură deosebire: în loc de costiță/șuncă descoperim piept de pui.

În fine, să mai notăm și anul 1896, în care apare, în îngrijirea lui Fannie Merritt Farmer o reeditare a volumului The Boston Cooking-School Cook Book, scris inițial de Mary J. Lincoln’s (dacă vă interesează, ediția din 1918 este disponibilă online aici). Iar în el, o rețetă de Eggs à la Benedict, aproape identică cu cea din volumul lui Ranhofer (apărut, vă reamintesc, cu doi ani mai devreme).

Și mai sunt și alte legende, dar putem deja să ne oprim aici. În fond avem deja două atestări documentare, nu?

Variante

Să pui un ou peste o bucată de pâine prăjită, să adaugi o garnitură și să torni deasupra niște sos nu-i chiar cine știe ce chestie (sunt pline, de pildă, cărțile de bucate românești de diverse „ochiuri pe canapea”), dar în viziunea americanilor o rețetă nu-i celebră destul dacă n-are o groază de variante care numai și numai de la ea pornesc (în viziunea lor și ochiurile florentine sunt o variantă de Eggs Benedict!). Da-n fine, măcar de dragul sugerării unor idei, câteva dintre ele tot merită, zic eu, consemnate.

Așa că, dacă veți folosi costiță în loc de șuncă, și mai adăugați și o felie de roșie, se cheamă că ați făcut Eggs Blackston. Aceeași șuncă mai poate fi înlocuită cu somon (Eggs Hemingway sau Eggs Royale), avocado (Huevos Benedict), șuncă presată sau Irish Bacon (Irish Benedict).  Muffin-ul poate fi și el înlocuit cu anghinare (Artichoke Benedict), iar dacă, în plus, folosim la varianta asta hamsii în loc de șuncă obținem Eggs Sardou, o rețetă creată cam în aceeași perioadă la restaurantul Antoine’s din New Orleans, în cinstea dramaturgului francez Victorien Sardou (știați că Tosca lui Giacomo Puccini este o adaptare după La Tosca, drama în cinci acte scrisă de Sardou?).

Pentru americani, toate-s americane

Și în fine, tot o variantă, foc de asemănătoare, ar fi, la o adică, și Croque-madame a francezilor (altminteri deloc celebră, o gustărică de bistrot și nimic mai mult). Și, da, la asta m-am gândit privind episodul din „Doi bărbați și jumătate”. Fiindcă n-ai cum să nu te întrebi dacă nu cumva Charles Ranhofer (cam francez de felul lui, născut într-o suburbie a Parisului, la Saint-Dennis și ajuns în America abia în 1856, ca bucătar al consulului rus) a dus-o cu el la New York și a rebotezat-o Eggs Benedict.

Deși asta n-ar conta prea mult. Păi nu spunea Los Angeles Times despre Ranhofer „Our own Escoffier: One of the 19th century’s greatest chefs was American”? Get-beget, să trăiți!

Update: Abia după ce am terminat articolul am aflat că, în 2005, „food historian”-ul Mary Gunderson a creat, în onoarea actualului Papă, Eggs Benedict XVI, înlocuind muffin-ul cu pâine de secară, iar în loc de șuncă apar felii de Weisswurst (un fel de cârnați de vițel cu slănină de porc) sau de Sauerbraten (friptură rece marinată).

---

• ochiuri, oua, sos olandez, SUA, sunca