O improvizație, până la urmă, acești dovlecei pane, de care eu, cel puțin, mă apuc atunci când mi-e lene să-i toc pentru chifteluțe, m-am săturat de pilaf și nu vreau să-i umplu nici cu carne, nici cu brânză, fiindcă-i cald afară și mi-e groază să dau drumul la cuptor. Dar îmi plac prea mult dovleceii și, în forma asta de prezentare, se fac relativ rapid, sunt foc de gustoși și niciodată destui.
2-3 dovlecei potriviți, 2 linguri de făină, 2-3 ouă, pesmet, piper, ulei pentru prăjit.
Spălați, curățați dovleceii și tăiați-i felii rotunde, de aproximativ 1 cm. Sărați-le, lăsați-le vreo oră în strecurătoare, clătiți-le scurt și ștergeți-le bine. Treceți-le prin făină (amestecată cu piper), ouă bătute și pesmet. Dacă vreți, puteți repeta pasajul prin ouă și pesmet, să iasă o crustă mai groasă și mai crocantă.
Încingeți mult ulei într-o tigaie cu pereții înalți și prăjiți dovleceii, la foc mijlociu spre tare, pe ambele fețe, până se rumenește frumos panajul.
Abia când îi serviți (calzi) presărați-i cu sare, că altfel se înmoaie. Și, tot la capitolul secrete, dacă o să-i tăiați felii mai subțiri, vor ieși, cel puțin după gustul meu, prea moi (în felii de 1 cm și la focul pe care vi l-am indicat vor rămâne un pic al dente)
Ca garnituri, vă puteți gândi la un piure, la un mujdei, la un sos de roșii (ca-n poza de mai sus) și lista poate continua.
Vin? Alb, sec, rece. După mine, la dovlecei pane cel mai bine merge o Fetească Regală, dar n-o luați altfel decât ca pe o sugestie.
Mi-am petrecut 3/4 din viata urind dovleceii cu pasiune.Una demna de scopuri mai inalte. Dar candva acum vreo cativa ani am zis ia sa incerc! Si m-am uitat eu la modul de operare al cuiva si l-am reprodus.
Feliile erau jumate cat spui tu si dovleceii se pudrau cu sare si se lasau sa iasa apa, se stergeau si apoi maglavaisul.
Eu,ca sa zic asa, ii fac cum imi tuna in ziua aia, mai grosi sau mai subtiri, neaparat cu mujdei sau cu sos de iaurt, marar si usturoi. Nu stiu nici pana in ziua de azi ce gust ar trebui sa aiba, ca singurii pe care m-am incumetat sa-i consum, erau productie proprie, dar daca clientii nu se plang, de ce sa ma plang eu??
Mie imi plac si asa mai moi, totul este sa fie dovlecei fragezi, sa nu aiba seminte mari si sa nu fie aposi!
Mi-am petrecut 3/4 din viata urind dovleceii cu pasiune.Una demna de scopuri mai inalte. Dar candva acum vreo cativa ani am zis ia sa incerc! Si m-am uitat eu la modul de operare al cuiva si l-am reprodus.
Feliile erau jumate cat spui tu si dovleceii se pudrau cu sare si se lasau sa iasa apa, se stergeau si apoi maglavaisul.
Eu,ca sa zic asa, ii fac cum imi tuna in ziua aia, mai grosi sau mai subtiri, neaparat cu mujdei sau cu sos de iaurt, marar si usturoi. Nu stiu nici pana in ziua de azi ce gust ar trebui sa aiba, ca singurii pe care m-am incumetat sa-i consum, erau productie proprie, dar daca clientii nu se plang, de ce sa ma plang eu??
Mie imi plac si asa mai moi, totul este sa fie dovlecei fragezi, sa nu aiba seminte mari si sa nu fie aposi!
cofi: astia pane merg la fix in ulei, otet si neste usturoi. NUma sa nu ragai pe urma 😀
Mda, sa deduc ca sosul meu de rosii nu place la nimeni… Macar bine c-am nimerit-o cu dovleceii 🙂
eu mai pun si niste rosii dodoloate taiate felii la prajit sau le coc pe gratar si le impreunez cu domnul usturoi.iese nebuneala mare.
Prea puțin spus nebuneală 🙂