Dovlecei cu smântână la cuptor
Recunosc, n-aș prea putea lăsa să treacă vara fără preparații simple și gustoase precum acești excelenți dovlecei la cuptor cu smântână (și cu brânză și cu mărar, și cu…). Pentru că, între noi fie vorba, prea dăm zi de zi peste preparate care țin de fast-foodul, nenumit astfel, al supermarketurilor și al emisiunilor pseudo-gastronomice TV. Așa că, zic eu, e bine ca, măcar din când în când, să mai facem și niște rețete de-astea, cu puternic parfum de vară, de bunici și, desigur, de tradiție. Bineînțeles că, dacă o să aveți invitați la masă niște snobi, s-ar putea să vă descurcați mai greu cu dovleceii ăștia (deși, puși în castronele individuale și măritați cu vreo Gorgonzolă sau vreun Roquefort…). Dar, în fine, hai să vedem mai întâi ce-i de capul lor, că după aia o să avem și timp de discutat diverse adaptări la situațiile de zi cu zi.
Drept pentru care notați că, pentru o tavă normală plină cu dovlecei cu smântână, aveți nevoie de
1 kg de dovlecei (e cu bătaie, vorbim mai jos),
200 g brânză de burduf (cantitate strict orientativă, care depinde de cât de sărată e dumneaei, cât și de gustul personal)
400 g smântână,
1 ou,
1 legătură mică de mărar,
cam 100 g unt,
50 g cașcaval (sau mai mult, iar e după gust),
sare și piper.
Mai întâi faceți toaleta dovleceilor (dacă-s mari, e bine să eliminați semințele, dar asta înseamnă că o să aveți nevoie de vreun kil și-un sfert). Tăiați-i bucăți și opăriți-i scurt (câteva clocote) în apă sărată.
Scurgeți-i bine și căliți-i un pic în unt, operațiune care are două scopuri. Pe de o parte, trebuie să le dea un pic de gust iar, pe de altă parte, trebuie să vă ajute să eliminați apa din ei. Puneți-i în tavă (cu tot cu untul de la călire, ați scăpat de ungere) și lăsați-i să se mai usuce, și să se răcorească, un pic.
În timpul ăsta, bateți smântâna cu brânza, oul și mărarul tocat fin. Piperați generos (presupun că de sare nu mai e nevoie) și turnați crema asta peste dovleceii din tavă.
Presărați, în fine, cât mai uniform, cașcavalul ras, și băgați vasul în cuptorul încins dinainte (200ºC), unde dovleceii noștri trebuie să stea cam jumătate de oră.
Secrete? Păi ăla cu formele individuale și cu brânza mai șmecheră vi l-am sugerat deja, rețineți doar că verdeața poate fi și de alte feluri (vă sugerez doar niște cimbru proaspăt, dezvoltați dumneavoastră mai departe). Brânza, evident, poate fi cam de orice fel, după gust, iar cașcavalul poate fi, evident, înlocuit cu parmezan, șvaițer, pecorino ș.a.m.d.
A, iar dacă aveți senzația că n-ați eliminat suficientă apă din dovlecei, puteți, la o adică, să umblați la borcanul cu pesmet. Deasupra (amestecat cu cașcaval), dedesubt, și sus, și jos, în fine, treaba dumneavoastră.
Serviți dovleceii cu smântână calzi, cu pâine tot caldă și cu vin alb sec delicat, care să nu aibă în gust toate fructele pământului. Firește că la o Fetească Albă mă gândesc acuma, dar și un Sauvignon Blanc, de pildă, elegant și reținut, va face casă bună cu dovleceii, mai ales dacă n-ați fost zgârciți cu brânza.
