Presupun că nu mai e nevoie să vă spun că numărul rețetelor de chifle umplute e limitat doar de imaginația executantului și/sau de stocul frigiderului. În cele ce urmează, am ales pentru exemplificare trei variante de bază, primele două oferite de Păstorel, ultima fiind din panoplia proprie (cea care figurează în poza de mai sus). Și, fie că e vorba de musafiri inopinați, fie că e nevoie doar de un pretext pentru un pahar de vin, sunt ferm convins că veți găsi mai la vale o idee (sau mai multe) care să vă determine să purcedeți la treabă.
Chifle umplute cu brânză
„Brânza întrebuințată poate fi sau de vacă, sau orice fel altul de resturi de brânză, date prin răzătoare și amestecate bine cu lapte sau cu smântână subțiată cu lapte (așa le face Costache), adăugându-i miezul chiflelor și două gălbenușuri de ou, pentru șase chifle. Se toacă mărunt mărar și pătrunjel (mărar mai mult, pătrunjel mai puțin), sare și piper. După ce s-a amestecat bine, se adaugă și cele două albușuri bătute spumă. Ungem cu unt o tavă, așezăm în ea jumătățile de chifle umplute cu vârf, cu menționata compoziție, după ce am ținut aceste jumătăți, înainte de a fi umplute, în lapte, subțiat cu apă, câteva minute. Pe fiecare jumătate de chiflă mai punem, peste umplutură, o bucățică de unt proaspăt, nu mai mare decât o alună, băgăm la cuptor și așteptăm să se rumenească.”
Chifle umplute cu șuncă
sau orice fel de resturi de cârnați și afumături
„Se amestecă miezul jumătăților de chiflă cu sos alb, sau adăugându-i un ou (nu e obligator). Vărsăm sosul acesta peste afumăturile tocate foarte mărunt, le umplem cu vârf, ca mai sus, cu compoziția care rezultă și, tot ca mai sus, adăugăm respectiva alună de unt proaspăt, le așezăm în tava unsă și le punem la cuptor, ca după ce s-au rumenit să le servim fierbinți. […] P.S. Cu aceeași compoziție, cine preferă, poate umple, în loc de chifle, cornuri tăiate longitudinal.”
Chifle umplute „cu de toate”
Abia astea reprezintă o improvizație totală, fiindcă nu mai putem vorbi doar de resturi de brânză ori de afumături. Practic, participă la rețeta asta aproape orice bucățică rămasă prin frigider și devenită inutilizabilă la alte preparate datorită gramajului insuficient. Acestea fiind zise, hai să încercăm și-o listă de ingrediente, absolut orientativă:
6 chifle, 50 g afumătură (de preferință slabă), 100 g ciuperci (champignon), 50 g măsline, 1 ardei kapia, 1 roșie, 150 g cașcaval, unt, lapte, oregano (sau alte verdețuri parfumate, după plac), sare și piper.
Mai întâi, preparațiile preliminare. Spălați și curățați tot ce-i de spălat și curățat. Opăriți roșia, curățați-i de pieliță și semințe. Scoateți sâmburii măslinelor. Tăiați totul cubulețe. Căliți ciupercile în puțin unt, lăsați-le să se răcorească.
Amestecați toate legumele și cărnurile cu 100 g cașcaval. Parfumați cu oregano, sărați (dacă mai e cazul) și piperați.
Tăiați chiflele în jumătate, scobiți cu grijă miezul și stropiți „castronelele” cu lapte. Umpleți-le cu amestecul pregătit mai-nainte, repartizați peste ele cașcavalul rămas și bucățele mici de unt.
Puneți-le într-o tavă unsă și băgați-le în cuptorul încins dinainte (250ºC), unde trebuie să stea cam 10-12 minute.
Și o ultimă precizare: în toate cazurile, stropirea cu (sau înmuierea în) lapte vă va oferi niște „castronele” mai moi. Dacă le vreți crocante, le puteți unge cu puțin unt.
Vinul? Păi la câte variante de chifle umplute sunt, evident că mi-ar fi imposibil să vă recomand doar unul. Așa că alegeți și dumneavoastră cam orice alb sec poftiți, un rozé nearomat sau oricare roșu tânăr, proaspăt și lejer.