Doradă în sare mare
În ce mă privește, până nu demult dorada era doar o amintire din copilărie, în sensul că era un pește des pescuit și mâncat de „corsarii” lui Surplouf (e vorba de banda desenată a lui Cézard, apărută între 1973 și 1977 în Pif Gadget și Pif Parade). Drept pentru care am fost tare bucuros când sparus aurata (ăsta-i numele latinesc) a catadicsit să-și facă apariția și-n magazine, fiindcă o fi ea bună lectura, dar mai trebuie, din când în când, aplicată. În cazul de față, evident, în bucătărie.
Drept pentru care notați că ne trebuie, pentru dorada în crustă de sare din titlu, câte
1 doradă potrivită de persoană (sau 1 mare pentru 2 persoane),
1-2 lămâi,
verdețuri (cimbru, măghiran, rozmarin, salvie, busuioc),
ulei de măsline,
multă sare grunjoasă.
Presupunem că ați găsit peștele gata curățat; dacă nu, începeți, desigur, prin a face toaleta doradelor. Tamponați-le la sfârșit cu șervețele, ca să fie bine uscate.
Luați câte 1 fir din fiecare verdeață și faceți buchețele, legându-le cu ață de papiotă (firește că verdețurile pot fi și după gust, sau după ce găsiți). Tăiați lămâie felii groase.
Umpleți burta peștilor cu câte 1 buchețel aromat și cu 1 felie de lămâie, închideți-le (dacă vreți, nu-i obligatoriu) cu ajutorul scobitorilor.
Odată ajunși aici, aveți două variante. Ori întindeți pe o tablă un strat de sare mare, și frigeți dorada pe ambele părți (fix tehnologie de saramură tradițională!), ori puneți un strat de sare în tava cuptorului, așezați peștii deasupra și-i acoperiți cu restul de sare (în această a doua variantă, unii amestecă sarea cu 1-2 albușuri, un pic bătute, ca să se formeze o crustă). În ambele cazuri, focul trebuie să fie destul de moale, iar coacerea durează 10-15 minute pe fiecare parte, în primul caz, 45-60 de minute în cel de-al doilea (în total, firește!).
Când serviți, puteți elimina pielea (dacă vi se pare prea sărată). Sau nu. E bine să nu uitați să stropiți cu puțin ulei de măsline (preferabil extravirgin) și rețineți că unii mofturoși s-ar putea să mai vrea și ceva zeamă de lămâie suplimentară prin preajmă. A, și nu vreți (sau n-ați găsit) doradă? Păi cam orice pește întreg va ieși foarte bun preparat în felul ăsta.
Ca garnitură, niște cartofi natur mi se par alegerea optimă. Cât despre vin, apoi vorbim despre pește, așa că aproape sigur Aligote va dori dorada noastră.
Coincidenta sau nu exact acesta a fost subiectul emisiunii lui James Oliver acum vreo doua saptamani la poasul lui in bucataria portugheza:dorada in crusta de sare ,sare in care se poate pune si doua albusuri sa se lege…..
N-am vazut emisiunea aia, ideea mi-a venit de la „Cireasa de pe tort”, ca ma cam enervase varianta de dorada in sare pe care am aflat-o acolo. Asa ca am zis sa ofer o versiune mai buna, cel putin dupa gustul meu 🙂
Don Costachel, varianta dvs e si pe gustul meu, dar mai am una, cel putin interesanta la o vizita mai simandicoasa, am vazut-o si eu la o emisiune, nu mai tin minte la ce peste am facut-o, dorada, ceva sturion, uitai.
in principiu e aceeasi chestie dar prezentarea e mai de fitze. Se amesteca sarea cu nisip (da, nisip) buriueni si ou (sau doar albus).
Se pune o folie pe un vas, amestecul de mai sus, in interior hartie de copt si pe urma pestele (cu legume, fara, cu ce vreti). Se strange folia apoi se cladeste din nou din amestec, sa se inchida ca un cuptor de lut.
Si se coace (cica merge bine la metoda asta orice carne).
Ce e haios, adusa pe masa se sparge “cuptorul” de nisip si sare, iese un miros de numa’ din craterul vulcanului, iar mancarea, se pastreaza calda multa vreme. Pe masa, adica mai manci, mai fumezi, mai beii un paharel dupa recomandari.
E vag asemanatoare, dar am zis sa scriu sa pun la colectie, stiti dvs 🙂
Fie primit 🙂
Dora dă, Costăchel primeste like-uri. Felicitari si multumim maestre, reusiti sa faceti virtualul un pic mai real.
Ei, dac-aș reuși să transmit și oleacă de miros, dacă nu chiar gust… 😀