După cum probabil știți, în ultimii ani producătorii de vin au început să caute, pentru îmbutelierea sticlelor, variante pentru înlocuirea tradiționalului dop de plută care, pe lângă calitățile sale indiscutabile, prezintă și dezavantajele unui cost ridicat și al apariției, în procente nu chiar neglijabile, a „defectului de dop”.
Soluțiile alternative există de ceva vreme (de pildă modelul Stelvin al dopului cu filet, „screw cap”, este folosit de prin anii ’70), însă ele sunt rezervate, de obicei, vinurilor mai ieftine (nu neapărat proaste, ci tinere și fără pretenții de învechire). Există, firește, și excepții care confirmă regula, dar chiar și așa nu auzi prea des de producători din regiuni prestigioase care să apeleze la altfel de dopuri decât cele de plută. Și totuși…
„În unii ani am avut până la 7% dintre sticle afectate de dopurile de plută, pur și simplu nu se mai putea”, declara recent Vincent Fournier, proprietarul domeniului cu același nume din Burgundia. „Am încercat capsulele cu filet, dar a fost un fiasco pe plan comercial, iar dopuri sintetice nu vreau. Așa am ajuns la cele de sticlă. Am început cu ele în 2008 și actualmente sunt folosite pentru aproximativ 10.000 de sticle, dintr-un total de 80.000. Merge la fel de bine atât pentru albe, cât și pentru roșii.”
Astfel a ajuns un producător din Bourgogne (nu dintre cei mai mari, dar orișicât!) să opteze pentru un sistem încă foarte puțin răspândit și evident mai scump decât tradiționalul dop de plută. Mai scump pentru că, pe de o parte, este evident vorba de o materie primă mai costisitoare și, pe de altă parte, ridică destule probleme în ceea ce privește automatizarea procesului de dopuire. Se pare însă că eliminarea pierderilor datorate efectului de dop compensează aceste neajunsuri, astfel că noua tehnologie (numită vino-lok) are deja adepți în multe podgorii franțuzești și europene.
„E mult mai elegant decât dopul cu filet și chiar dă bine pe plan comercial, pe toate piețele pe care suntem prezenți”, a concluzionat, pentru Le Journal du Vin, același Vincent Fournier.
Sigur, sticla se destupă ușor și poate fi astupată la loc la fel de lesne. Există însă și o problemă a sistemului: gâtul sticlei trebuie să fie absolut perfect, pentru că, în mod evident, acest model de dop nu are niciun pic de elasticitate, iar pelicula fină de material plastic nu poate compensa prea mult.