Despre Zenovius de la Budureasca și Zenovius de la Biertan
Dacă vă întrebați cine a fost personajul istoric Zenovius, apoi trebuie să vă reamintesc faptul că una dintre cele mai însemnate dovezi legate de continuitatea românească la nord de Dunăre și de creștinarea respectivei populații este Donariul de la Biertan. Descoperit în 1775 în pădurea Chimdru (5 km de Biertan) și redescoperit, practic, într-un depozit al Muzeului Brukenthal din Sibiu de istoricul (sas) Kurt Horedt (1914-1991). Obiectul votiv din bronz conține inscripția „Ego Zenovivs votvm posvi”, adică „Eu, Zenovius am oferit (am depus) acest dar”, sub care se află monograma lui Isus Hristos. Desigur, dezbaterile istorice (puternic influențate de interese politice) se poartă încă, și se vor mai purta, pe tema Donariului, la fel cum se întâmplă în toate cazurile care demonstrează continuitatea românească pe aceste meleaguri. Dar, firește, nu-i aici locul pentru asemenea discuții.
Așa că nu-mi rămâne, până una-alta, decât să trag concluzia că, firește, n-avem de unde să știm cine a fost Zenovius cel din secolul al IV-lea de la Biertan. De va fi fost el dac, roman, daco-roman ori altceva, nu vom afla niciodată. Tot ce ne-a rămas de la el e doar numele (și, firește, Donariul).
Despre Zenovius de la Budureasca se pot spune însă, cu certitudine, mult mai multe lucruri. Mai întâi, e vorba de un cupaj de Cabernet Sauvignon plus Shiraz, din podgoria Dealul Mare, anul de recoltă fiind 2014. Olfactiv, ne întâmpină mai întâi o combinație de tutun și piele, presărată cu câteva condimente, abia apoi făcându-și apariția și fructele (roșii). Aciditatea e numai bună, ceea ce-i conferă o mai mare prospețime decât avea promoția 2013. Corpolența e medie, chiar un pic spre ușoară, iar alcoolul (14%) e bine integrat. Și, dacă tot l-am pomenit pe Zenovius cel mai bătrân cu un an, trebuie să spun că el este sensibil mai moale și mai catifelat, chiar un pic gemos, în timp ce fratele mai tânăr e mai impetuos, ajutat de sus-menționata prospețime și de niște tanini ușor mai astringenți (dar care au, firește, tot timpul să se îmblânzească). Rotunjimea le este însă comună, la fel și condimentele Shirazului ori afinele Cabernetului. Un final mediu și plăcut, din care își ițește capul timid și o cireașă neagră, completează acest vin încă tânăr, care mai are destul timp să se mai catifeleze și să-și sporească amplitudinea. Că are de unde. Oricum însă, amatorii de vinuri roșii mai proaspete (mai pentru rață și porc, așa…) vor găsi în Zenovius 2014 un companion de luptă foarte nimerit. Și chiar cred că-l vor căuta și altă dată…
Foto sus: costachel.ro; foto jos: ro.wikipedia.org
