Desertul lui Kemal Pașa (Kemalpașa tatlisi)
Acuma, recunosc, traducerea acestui desert este discutabilă, pentru că acest delicios Kemalpașa tatlisi nu-i legat de vreun Kemal Pașa anume, ci de orașul Mustafakemalpașa. Adică de principala așezare urbană a provinciei turcești Bursa, din regiunea Marmara.
Un oraș cu o istorie zbuciumată: fosta cetate hitită Kirmasti Kremastre a devenit Miletopolis, iar în jurul anului 300 d.Hr. era o importantă așezare creștină. În 1336, a intrat sub dominația Imperiului Otoman, iar în 1920, în timpul războiului greco-turc (1919-1922), orașul fost devastat de greci. Și, după proclamarea Republicii Turce, oficialitățile au decis ca orașul să fie redenumit Mustafakemalpașa (dacă se gândește cineva la Mustafa Kemal Atatürk, are dreptate).
Revenind însă la dulciurile noastre, desertul despre care vorbim se făcea în zonă cu sute de ani înainte de nașterea lui Atatürk. Însă, datorită faptului că în compoziție intervine brânza, evident că nu putea fi transportat la distanțe mari, așa că a rămas o specialitate locală. Sau, mai exact, o variantă regională a unui gen de desert răspândit cam în tot Orientul musulman, din India (Gulab Jamun) și până în Turcia, unde mai cunoaște, de altfel, și alte versiuni (în zona Tekirdağ poartă denumirea de Kadı Helvası, adică halvaua judecătorului)
Rețeta de Kemalpașa tatlisi
Bun, trecând peste această scurtă incursiune istorică, să notăm că, pentru a duce la bun sfârșit această foarte simplă preparație, avem nevoie de
150 g brânză de vaci,
100 g griș,
50 g unt,
2 ouă,
1 plic de praf de copt,
plus, pentru sirop, de
400 g zahăr,
2 pahare de apă.
Faceți mai întâi siropul și lăsați-l în pace până îi vine rândul.
Dați brânza prin sită (sau mixați-o), amestecați-o cu celelalte ingrediente. Rupeți bucățele mici din aluatul astfel obținut, faceți bile și aplatizați-le ușor.
Puneți-le într-o tavă unsă. Coaceți-le în cuptorul încins dinainte, la 180ºC, până se rumenesc ușor (cam jumătate de oră).
Fierbeți-le în sirop 15 minute. Lăsați-le să se răcească și serviți-le (3-4 la o porție) presărate sau nu cu nuci (alune de pădure, fistic etc.), tocate din cuțit. Eventual, puteți să le puneți și un moț de frișcă (nu-i foarte tradițional, dar…), iar vara desertul ăsta merge foarte bine cu înghețată.
Și că veni vorba despre tradiție: inițial biluțele astea erau prăjite în baie de ulei încins, așa că puteți opta, la o adică, și pentru varianta asta. După cum, tot pentru un plus de autenticitate, puteți face siropul cu miere și eventual să-l parfumați (dacă aveți) cu apă de trandafiri.
Eu fac reţeta asta, cu gogoşelele fierte în ulei. Iar siropul este făcut din miere diluată cu ceai negru. Sunt delicioase. Reţeta o am de vreo 35 de ani de la o sârboaică.
O să încerc şi varianta propusă de tine !
Chiar interesantă ideea cu ceaiul, mulțam! 🙂
Orice reteta venita de la Dvs,merita incercata.Multumim!
Dacă fac siropul cu miere, ce cantitate de miere ar trebui?
Hai să spunem tot 400, dar cu precizarea că, până la urmă (ca și în cazul zahărului), tot gustul personal este cel care decide. Că sigur unii vor siropul mai dulce, iar alții mai puțin 🙂
Eu nu inteleg cum vine treaba asta cu fiertul in ulei. Il rog pe dl.Uica sa aibe mila de un biet nepriceput si sa divulge secretul fierberii gogoselelor in ulei. Multam!
Dar siropul cum se face?
Se fierbe zahărul cu apa 🙂
E un dezastru reteta
Decat sa dati retete incomplete care nu sunt decat o pierdere de timp si de materiale, mai bine ocupati-va cu alte chestii
Dacă, atunci când sunt lăudat, spun de fiecare dată că este numai și numai meritul executantului/executantei, mă tem că și de data asta trebuie să zic la fel. Și dacă nici măcar o rețetă atât de simplă nu v-a reușit, atunci (dacă-mi permiteți să vă citez) ocupați-vă cu alte chestii. 🙂