Degustare de vinuri Basilescu la Cafepedia Iaşi
Vinurile degustate
Să încep textul cu un minireportaj de atmosferă? Cam aşa aş fi vrut, dar mai bine nu, că sigur nu pentru asta aţi ajuns aici. Aşa că spunând simplu, data 26 august, gazdă Cafepedia Iaşi (mulţumesc pentru invitaţie!), vinuri Basilescu, prezentarea Marian Timofti, cu un cuvânt introductiv din partea Ordinului Cavalerilor Vinului rostit de Mihai Anghel, să lăsăm vinurile să curgă în pahare.
Fetească Albă Ancestral, 2008, demisec, DOC-CT
Întâia senzaţie olfactivă la vinul ăsta e de fructe verzi, şi încă tare crude, iar prima gură dezvăluie o bătălie pe viaţă şi pe moarte între mai sus sugerata aciditate şi restul de zahăr. De câştigat nu câştigă nimeni, combatanţii sunt din cale-afară de încăpăţânaţi, nu vor cu niciun chip să se împace, să capete Feteasca asta ceva rotunjime, d-apăi cuminţenia şi eleganţa specifice. Noroc că, din motive oarecum independente de voinţa mea, l-am lăsat să mai stea în pahar vreo 5 minute, după care, la a doua mirosire, a început şi nasul să simtă florile de câmp reglementare, başca ceva miere, dar în gură bătălia, deşi domolită, nu voia să se oprească. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, nu e un vin rău (poate doar comercial, să zicem), dar nici nu i l-aş putea vreodată sugera cuiva care vrea să descopere Feteasca Albă.
Aşa că, dacă ar fi să-l recomand la vreo mâncare, apoi nicidecum, după pravilă, la vreun pui cu ciuperci şi smântână, ci mai curând la un chinezesc dulce-acrişor, să se bată toate între ele, acolo, în legea lor. Se vor înţelege perfect, în cele din urmă.
Marian Timofti
Sauvignon Blanc Edition, 2008, sec, DOC-CT
Altă viaţă! Chit că, nemirosind a pipi de pisică (Marian Timofti ne-a informat că e din cauza faptului că a fost obţinut din Gros Sauvignon), aş putea să-i reproşez şi vinului ăstuia o oarecare lipsă de tipicitate. Dar n-am s-o fac, pentru că în rest le are pe toate (cu o menţiune specială pentru un delicios ardei gras), şi e măcar cu o clasă peste Feteasca de mai sus. Singura nedumerire pe care o am e că pe sticlă scria edition limitée, şi n-am idee ce importanţă are detaliul ăsta.
În rest, va fi cât se poate de nimerit turnat în pahare alături de aperitive precum, să zicem, urda cu ardei gras sau checul de castraveţi, ba va mai trece cu succes şi spre un piept de pui umplut cu legume, ori alte preparaţii asemănătoare.
Fetească Neagră Ancestral, 2008, sec, DOC-CIB, Dealu Mare
Şi evoluţia ascedentă a degustării a continuat în acelaşi ritm susţinut, în pahar poposindu-mi o Fetească Neagră de excepţie. Somptuoasă, rotundă, cu toate aromele şi gusturile care trebuie la locul lor, în faţă, ba încă şi câteva bonus, dar pe rândurile mai din spate (tot de la Marian Timofti citire, explicaţia bogăţiei ăsteia se găseşte în vârsta venerabiă a viei din care au provenit strugurii). Minunat vin, să nu vă pună Necuratul să-l măritaţi cu nişte vulgare sarmale cu varză acră şi afumătură (excelenta versiune plus explicaţiile a lui Păstorel se află aici), încercaţi-l mai curând la un viţel Romanoff, un muşchi Wellington sau cu piper verde, cam pe-aici ar trebui să-şi găsească locul.
O singură problemă ar avea vinul ăsta: cică nu prea se (mai) găseşte. Sper c-am înţeles eu greşit.
Busuioacă de Bohotin Autentique, 2009, demidulce, DOC-CT, Pietroasa
Trebuie să încep cu o mărturisire: am avut ocazia, acum vreo 20 de ani şi mai bine, să beau Busuioacă făcută chiar la Bohotin (e în judeţul Iaşi, o spun pentru cei impresionaţi de-a lungul vremii de productivitatea vasluienilor de la Huşi). Seacă, poate doar puţin spre demi-, extractivă (bine, cât se poate!), mai curând roşie decât roze, cu parfum discret, cam asta e Busuioaca în viziunea localnicilor şi mi-a rămas şi mie în cap că aşa ar trebui ea să fie. Nu, nu e rea Busuioaca Basilescu, nu seamănă deloc cu otrăvurile mirosind a bomboane care circulă nestingherit (da’ daca-s legale BFL-urile…), însă e prin ea însăşi o perfectă exemplificare a ceea ce se cheamă „vin comercial“. Culoare superbă, corp subţire, dulceaţă cât cuprinde, aciditate numai cât trebuie ca să nu devină sirop (nu, n-o echilibrează) şi aromă penetrantă (altminteri destul de corectă, dar prea impetuoasă). Exact genul de vin pe care tânărul, la întâlnirea cu demoazela, se crede obligat să i-l ofere (sau, ca să nu fac discriminări pe bază de vârstă, sticla pe care i-o cumpără soţul doamnei sale când o scoate „la local“, sau amantei când o invită la motel). Din punctul ăsta de vedere, e un vin absolut perfect. Doar nostalgiile mele au rămas neostoite.
A, dar să nu uit: pe de altă parte, e un vin de desert cât se poate de nimerit, mai ales pentru acelea delicate, pe care o Grasă sau o Tămâioasă prea greoaie le-ar putea astupa. Cu nişte mere coapte umplute, de pildă, se va înţelege perfect, aşa că, din punctul ăsta de vedere, vi-l recomand cu toată căldura.
Feteasca Neagra DOC-CIB??????
Cred ca este o neintelegere la mijloc!
In Romania nu exista asa ceva.
Pentru nelamuriri ( daca le aveti) va rog sa ma contactati
dece? vreau si eu (presupun ca si alti cititori) sa stiu. Nu de alta dar sa ma dau mare la preteni
Pe eticheta scrie (chiar cu litere mari, ca sa nu zic verzale) Denumire de Origine Controlata – Cules la Innobilarea Boabelor, de unde rezulta cat se poate de firesc acronimul DOC-CIB (ca doar nu era sa fac un subtitlu kilometric, ar fi fost urat si, oricum, obisnuit fiind din frageda pruncie cu acronimele cunoscutului producator conjudetean – CT, CIB, CSB etc. – nici c-am stat pe ganduri sa prescurtez in scopuri estetice). Acuma, daca au sau n-au voie sa scrie asa ceva pe eticheta, n-as putea spune si nici macar nu e treaba mea, rolul meu nefiind altul decat acela de a-i comunica eventualului pofticios ce scrie pe eticheta vinului degustat, pentru ca el sa-l poata identifica mai lesne pe raft. Mai mult de-atat, ce-as putea spune?
A, nelamuriri am, dar nitel mai grave, de pilda cum poate cineva pune DOC pe eticheta daca a luat vinul cu cisterna din alt colt al tarii, al Europei sau chiar al globului? Sau de ce nici un mare producator nu protesteaza impotriva BFL-urilor? Si-ar mai fi vreo cateva…
Daca se ia vin din alta parte ( chiar din tara) si se imbuteliaza sub o alta denumire, avem de a face cu o substituire de produse, ceea ce ne duce in “penal”.Aici intervine rolul inspectiei vinurilor din cadrul DADR.
Daca transferul se face cu acordul Institutiilor abilitate(ONVPV), cu recoltare de probe la incarcare si descarcare, este voie sa scrie DOC, cu conditia sa se scrie DOC de unde provine vinul, si nu unde se imbuteliaza.
La capitolul BFL se protesteaza, dar…, avind in vedere ca si unii producatori mari se ocupa cu asa ceva, e mai greu, mai ales ca exista “Norma Europeana” care permite acest lucru. E f. mult de discutat pe tema aceasta.
Asta este teoria, dar pe noi practica ne omoara.
Cu privire la CIB, intr-adevar e voie, conform Deciziei2467/22.09.2006 emisa de ONDOV. Mea culpa!
In rest…sa auzim de bine!
Stiu ca-i mult de discutat, erau intrebari mai mult retorice 🙂 Oricum valoarea acronimelor astea a ajuns sa tina mai curand de marketing…
Mai magistrul meu drag… Aseara am dat cep la o Ancestrala dintr-aia… Aproape de balconata, da’mai are vreo citeva scari de urcat… 🙂
Ei, doar stii ca intotdeauna vinul din amintire e mult mai bun decat cel din pahar 😀 Oricum, dintre cele prezente si „in viata”, Ancestralul e clar una dintre cele mai bune.