Degustare Bucium la Depozitul de Cai
Aș fi gata să pun pariu că, dacă aproape sigur știți ce-i aia Bucium, prea puțini dintre dumneavoastră, iubiți cititori, aveți habar că, în localitatea nemțeană Dumbrava, există Depozitul de Cai. Înființat în 1904, ca Domeniu Regal pentru creșterea cailor, aparține actualmente Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, Direcția Silvică Neamț.
Mai fusesem o dată în vizită acolo, în drum spre degustarea de la Pensiunea Lostrița, așa că am întâmpinat cu un entuziasm nedisimulat invitația celor de la Icar Tours de a face o degustare în acel cadru absolut minunat. Așa că, sub conducerea Andreei Marc, am pornit la drum, alături de vreo 25 de bloggeri ieșeni (scuze că nu pomenesc pe nimeni dar, necunoscându-i pe toți, n-aș dori să păcătuiesc prin omisiune)
Am fost întâmpinați la fața locului de Ioan Borș, directorul Depozitului, de Florin Bărhălescu și Felicia Ghimpu, din partea Icar Tours, ajunși de cu vreme la fața locului pentru a ne primi așa cum se cuvine.
A urmat o vizită a grajdurilor (știați că la Dumbrava îl ținea Ștefan cel Mare pe Catalan?), apoi o extraordinare demonstrație hipică, susținută de 4 tineri talentați, care ne-a entuziasmat de-a dreptul.
Apoi am trecut la lucruri mai serioase (din punctul meu de vedere!) adică la degustarea a vinurilor de Bucium, prezentate de oenologul Ilie Ciomaga. În ordine, 4 vinuri liniștite, adică Fetească Regală 2009 (sec), Fetească Albă 2009 (demidulce), Muscat Ottonel 2009 (demidulce), Fetească Albă 1986 (dulce), 1 spumant (celebrul Bucium Muscat) și 2 rachiuri, primul de vișine, al doilea Rameros-ul. Și nu, n-am să vă spun despre ele nimic în acest text, pentru că vi le-am prezentat nu demult (părerea despre ele o găsiți aici) și n-ar fi frumos din partea mea să mă autoplagiez. Însă mai multe detalii despre producătorul ieșean găsiți în interviul pe care, profitând de ocazie, i l-am luat domnului Ciomaga.
Iar la final, o ultima informație: Depozitul de Cai este deschis tuturor iubitorilor de natură și de cai, un apartament costă 50 ron/pat/noapte, iar o garsonieră 40. E bine, nu?
Update: mai multe detalii si lista completa a participantilor (cu link-uri spre blogurile lor y compris) gasiti aici.
Ne bucurăm că v-a plăcut şi vă mai aşteptăm cu drag la celelalte evenimente Icar Tours!
Bravos magistre! In sfirsit ii spune cineva pe nume “hergheliei” de la Dumbrava… 🙂 Ca tot vedeam varii comentarii… Principala activitate la Dumbrava este conservarea unui material genetic pentru reproducerea unor cai de calitate. De aici nu-prea-bine-sunator-la-ureche a denumirii de “depozit” de cai… Acolo vietuiesc citiva armasari de buna calitate pentru citeva rase de cai… d
@Andreea Marc: Apoi cum sa nu-mi placa? 🙂
@Gurmandel: Lasa, ca-i frumos „depozit”. Suna intrigator de bine 😀
pretul este pentru un pat:)
“Și nu, n-am să vă spun despre ele nimic în acest text, pentru că vi le-am prezentat nu demult (părerea despre ele o găsiți aici)”
O mica nemultumire: ati “mancat” linkul 🙂
@Bogdan&Cipoc: Of, graba… Am reparat, scuze si multumesc 🙂
Oooo, don Costachel, aici m-ati lovit la corason, nu stiu daca mai e valabil, dar acolo a fost (eu sper ca mai este) una din cele mai tari baze hipice din Romania.
Corect e, din cate stiu eu (si la cai, stiu), depozit de armasari (ca degeaba ai cai, ca nu fac manji, ma intelegeti? sau ma rog, asa le zicea cand eram noi mici si mai mult calare decat pe jos).
La Dumbrava din cate tin eu minte, aveau armasari reproducatori din rasele: Pur Sange Arab, Cal de sport Romanesc, Hutuli, Lipitani, Pur sange Englez, parca si semigreu de Bucovina, nu mai retin.
Bravo lor daca inca prospera, sa ii ajute Dumnezeu.
Dumnezeu i-a ajutat deja, locurile sunt de vis, acum depinde de ei si, mai ales, de vremuri (vorba lui Miron Costin).
Cat despre titulatura, ai perfecta dreptate, Depozitul de Armasari Dumbrava e denumirea corecta si oficiala. Dar daca in vorbirea curenta a intrat fraudulos sintagma „depozit de cai” (care, in paranteza fie zis, mi se pare un pic mai percutanta), ce sa fac, m-a luat si pe mine valul… 🙂
Mai sunt locuri frumoase care se pot exploata, dar nu toate au povestiri la fel de gingase in spate. Din pacate. Si nici nu are rost sa intram in amanunte ca sunt o gramada de locuri care nu sunt nici pe departe exploatate pe cat ar merita.
Bravo lor, repet. Sanatate!