De cinci ori Bordeaux. Vinuri de Bordeaux
In seria deja traditionalelor degustari organizate de Paharnicul Razvan la „tapaserie” (multumesc frumos pentru invitatie!) a venit randul, după plimbarea toscana, sa facem o incursiune prin Franta, mai exact printre vinurile din Bordeaux. Si, cu precizarea ca vinurile Chateau Hostens-Picant au toate „Appelation Sainte-Foy Bordeaux Côntrolée”, sa dam drumul la naratiune. Nu de alta, dar presupun ca asta va intereseaza, nicidecum consideratiile mele introductive!
Chateau Hostens-Picant blanc 2008, “Cuvée des Demoiselles”
Primul vin la start a fost acest cupaj de 40% Sémillon, 50% Sauvignon, 10% Muscadelle. Soiurile sunt fermentate si tinute separat, 10-11 luni, in butoaie noi de stejar, iar asamblajul final este facut abia la sfarsitul perioadei de maturare.
Un nas floral elegant, chiar putin fragil, cu arome de tei, salcam si ceva lamaie. In gura este proaspat si apar si ceva mere, o nota minerala, plus inevitabila vanilie (dar trebuie sa ai putina rabdare). Un vin extraordinar de rotund, cu un postgust mediu, dar foarte placut. Si n-am idee de ce ar fi „al domnisoarelor”, dupa cum o indica denumirea, ca nu pare deloc sa intre in categoria vinurilor feminine. E drept insa ca si experienta mea cu reprezentantele sexului frumos din zona Bordeaux este sublima, dar lipseste cu desavarsire!
Chateau Hostens-Picant Bordeaux Clairet 2007
Clairet-ul este un sortiment tipic bordolez, considerat stramosul actualelor vinuri de Bordeaux, si care domina podgoria in epoca medievala. A fost prima oara cand am gustat asa ceva si trebuie sa recunosc ca am gasit in pahar un vin absolut nebun, ca altfel nu-l pot descrie. Obtinut pe baza de Cabernet Franc (70%), vinificat la temperaturi joase, fara fermentatie malolactica, cupajat cu alte vinuri albe (neprecizate), clairet-ul asta e absolut neasteptat. Culoarea e deschisa, dar e totusi rosie (spre capsuna), nu rozé. Nasul e de Cabernet, cu multe fructe rosii (afine, coacaze), si pana aici totul e normal (poate mai putin culoarea). Vine insa gustul, care e absolut surprinzator, pentru ca da, simti ca-i rosu, dar are o prospetime si o savoare tipica de alb. Apar si taninii (fini), care-ti reamintesc ca-i rosu, dupa care aciditatea si gustul te trimit iar la alb, iar postgustul balanseaza si el nehotarat intre fructe rosii si senzatia racoritoare tipica vinurilor albe. Ce mai, o senzatie de montagne russe, daca aveti ocazia sa gustati asa ceva, nu ezitati! Chiar daca n-o sa deveniti fani, experienta e tare interesanta!
Chateau Hostens-Picant 2005
Un cupaj de Merlot 70%, Cabernet Franc 20%, Cabernet Sauvignon 10%. Un Bordeaux clasic, putem spune, vinificat separat in cuve de inox, maturat, tot separat, in butoaie noi de stejar (14-15 luni) si asamblat la final. Nefiltrat, a fost tinut in decantor cam 1 ½ ore inainte degustarii. Culoare rosie cu tente violete, un nas foarte frumos, cu visine, coacaze, ceva prune si multe condimente. Atacul in gura e amplu, foarte rotund, cu tanini foarte fini care sustin perfect ansamblul. Absolut remarcabil a fost finalul, foarte placut si, pur si simplu, interminabil. A fost nevoie sa facem o pauza semnificativa inainte de a putea trece la urmatorul.
Chateau Hostens-Picant “Cuvée d’exception LVCVLLVS 2005”
Avea sa fie vinul serii. Un cupaj de 90% Merlot, 10% Cabernet Franc, cu fermentatia alcoolica in cuve de inox, cea malolactica in butoaie noi de stejar, urmata de o maturare de 18 luni, o limpezire cu albus de ou (fara filtrare), asamblaj final si imbuteliere.
Mai intai culoarea este cea care impresioneaza, un rosu atat de profund incat zici ca-i negru. Poate de asta prima senzatie olfactiva este de cerneala, dar vin repede prunele, ceva visine, fructe de padure (parca mure) si la final ceva floral plus un strop de cafea (da, lipseste pielea!). Gustul e puternic si rotund, venind perfect in continuare, aducand insa si ceva note minerale, iar taninii sunt exact atati cat trebuie, ba chiar mai putini decat te-ai putea astepta la un vin nefiltrat. Un postgust lung (nu exagerat!) si placut completeaza la fix acest vin.
Chateau Cadet-Bon 1998
Anul ca anul, dar cand ai ocazia sa gusti un „Grand Cru Classé Saint-Émilion” (doar 55 de vinuri, printre care si Chateau Cadet-Bon, au dreptul la aceasta clasificare) atunci, recunosc, exista o anumita emotie. Si cel putin in prima parte, vinul asta (70% Merlot, 30% Cabernet Franc, fermentare si maturare 12-18 luni in baricuri, din care 1/2 noi, fara filtrare) ne-a depasit toate asteptarile. O aroma absolut deosebita, in care fructele rosii se impletesc perfect cu notele aduse de lemn (vanilie, putin fum). Din pacate, insa, gustul (altminteri tare bun), nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor, fiind el cam subtire fata de promisiunile olfactive (si informatiile producatorului). Asa ca ori sticla cu pricina n-a fost tinuta tot timpul in cele mai bune conditii, ori, pur si simplu, vinul a intrat deja pe panta descendenta. Nici macar finalul, rotund si foarte placut, n-a reusit sa ne alunge din dezamagirea ca intalnirea cu un vin din aceasta clasa n-a fost chiar perfecta.
Legat de cel din ’98, sa stii ca, de obicei, un Bordeaux ceva mai vechi poate lasa senzatia de “subtirime” a corpului; acum depinde, daca nu are semnele clasice de imbatranire, eu unul il cataloghez drept elegant, cu o tusa frantuza de finesse. Chiar exista o anecdota pe la francezi, care se amuza teribil cand cineva le catalogheaza vinurile “light”; pentru ei, nu exista acest termen – e “finesse” sau “elegance”; acum, asta nu se aplica si posircilor, clar :))
Nu zic nu, dar producatorul zice despre millésime-ul asta ca „l’attaque s’impose tout de suite par son volume, sa puissance”. Si n-a fost deloc asa. A, si inca am facut o pauza respectuoasa inaintea lui, asa ca nu cred ca puterea lui LVCVLLVS (nici ea, totusi, iesita din comun) ne-a afectat in vreun fel.
Oricum dezechilibru clar intre nas (absolut senzational!) si gust a fost. Macar daca era defect de-a dreptul, stiam o treaba 🙂
Ehh, tine cont ca nota producatorului a fost facuta acu’ multi ani 🙂 Intra-devar, ’98 este considerat un an de varf pentru St. Emilion si Pomerol; totusi, acest Cadet-Bon chit ca e GCC, este un nume complet necunoscut prin St. Emilion…
Necunoscut, necunoscut, dar ce buchet avea… 😀