Cum se goleşte jumătatea plină a paharului
Îmi propusesem dinainte de a începe lucrul la acest număr al revistei ca editorialul să fie unul voios, plin de speranţă şi de optimism. Să fiu în ton cu Sărbătorile şi să mă fac, măcar pentru scurt timp, că uit de problemele reale, mai mult sau mai puţin cunoscute, ale vitiviniculturii româneşti. Aşa că m-am bucurat când, de dimineaţă, am dat peste un titlu mai mult decât promiţător: „Vinurile româneşti merită descoperite!“ Când colo, ce să vezi? Un ziar columbian, (El Colombiano, aţi auzit de el?), a publicat un text (cel puţin de PR, dacă nu de-a dreptul plătit gras), în care îşi exprimă părerile importatorul implicat şi un negustor care se aprovizionase de la mai sus numitul. Iar Agerpres a popularizat textul şi pe meleagurile noastre, că poate or fi unii doritori de „good news“ (aşa, ca mine) să preia textul şi se se bucure până la extaz. Măcar dacă ar fi păstrat titlul original, care sună mult mai bine decât ştirea. I-auziţi: Son frescos, frutales, aromáticos… ¡son rumanos!
Mda, cam asta a fost marea ştire pozitivă a săptămânii despre vinurile noastre. Dar cum columbienii parcă nu erau de-ajuns, se-ntâmplă şi ca un amic, cu care pierdusem de ceva timp legăturile, să mă regăsească graţie facebook-ului şi să mă someze că e musai să ne reîntâlnim, să depănăm oareşce amintiri şi să bem o bere. Da, o bere, nici măcar un şpriţ, darămite un pahar de vin. Şi încă o dată da, ştie că îmi place vinul şi aflase că, de când nu ne-am văzut am ajuns chiar redactor-şef la o revistă de profil.
Acuma ce să fac, să-l înjur? Păi ce-i vina lui dacă, în ultimii 60 şi de ani, a cam pierdut românul, din varii motive, dorinţa şi putirinţa de a bea un pahar de vin bun oriunde, oricând şi oricum? Mai grav este că prea puţini dintre producătorii români înţeleg problema reală şi ori fac vinuri de zeci şi sute de lei (mult supraevaluate unele dintre ele, a spus-o Mark Dworkin, nu eu), ori îşi bat joc de alea mai ieftine, de nu mai ştii ce surpriză găseşti în sticlă („e vina distribuitorului, nu a depozitat-o corespunzător“!, Păi dă-i cu sticla-n cap şi nu-i mai da marfă, dacă eşti convins că aşa stau lucrurile!).
Acuma să nu credeţi că iau apărarea negustorilor de vinuri (nu a tuturor, în nici un caz!). Păi cum aş putea când, iaca, unul dintre ei declară teribil de nevinovat că „la noi nu există o cultură a vinului şi a viei ca în ţările mari producătoare“. Păi munceşte, frăţioare, lasă lamentările, formează-ţi piaţa, dacă tot zici că nu există, că aşa se face, da, taman aşa cum încearcă ăia din Columbia de care vorbeam mai sus.
Şi lasă, că nu-s numai ei vinovaţi, de-aia s-au inventat pe lume „factorii responsabili“. Geme piaţa de vinuri contrafăcute, se alarmează într-un ziar nişte oficiali, în loc să facă tot posibilul să interzică băuturile fermentate liniştit, dacă tot le ridică poalele ca să le-arate glucoza şi amidonul. Sau să trântească peste ele nişte taxe adevărate, că-i criză, monşer, merge!
Păi bine, o să ziceţi, chiar n-am găsit luna asta nici o ştire pozitivă? Ba da, dar despre despre performanţa românească de la Vinalies Internationales nu pot să vă povestesc prea multe, ar însemna să vă răpesc din plăcerea de a citi textul d-lui Constantin Croitoru. Spun doar un sincer bravo producătorilor români care s-au întors încărcaţi de medalii: trei de aur (Grasa de Cotnari 1988, Chardonnay Viile Timişului 2009 şi Solo Quinta 2009) şi 10 de argint (patru pentru aceeaşi Grasă, dar din anii 1982, 2000, 2004 şi 2009, două pentru Tămâioasă Românească de Cotnari, una seacă, alta dulce, din 2009, una pentru Feteasca Albă 2009, demidulce, de Cotnari, două pentru Jidvei, cu Feteasca Regală şi Gewürztraminer, ambele din 2007, şi una pentru Vinarte, Riesling Terase Danubiene Castel Stârmina din 2008). Iar pentru cei preocupaţi de clasamente regionaliste, o precizare: am fost la perfectă egalitate cu Ungaria şi am depăşit Bulgaria (care însă a câştigat o medalie de aur în plus).
Aşa că, rămânând în această notă optimistă, vă mai spun doar atât: începe Vinvestul!
Nu vreau sa fiu rau sau alte asemenea dar la consursul respectiv cotnari face ce stie mai bine, anume sa ia premii dupa premii cu sticle care nu se comercializeaza. Vezi aici. Apoi as vrea si eu cateva sticle de Solo Qiunta care sa coste pana-n 8 euro!
Iar medalii de aur, ehe, nu sunt cateva acolo, ci poti sa medaliezi un stadion cu ele:)
Maestre, nu va lasati !!!
Viata fara lupta nu are nici un sens !!
Incet incet lumea va descoperi calitatea, cine are papile gustative desigur.
Desi cred ca in starea actuala vinul se aseamana cumva cu muzica clasica: nu e pentru oricine (am prieteni care spun ca merge de minune cu Pepsi :)) ); Si Iosif Sava ar fi vrut sa se asculte muzica clasica pe stadioane,…in pauza meciurilor.
Speranta inca exista….inca se poate respira.
Va felicit pentru revista !!!
Ciprian
@George: sunt si nu sunt de acord cu tine. Adica nu vreau sa spun ca n-ai dreptate, dar in optimismul meu lasa-ma sa cred ca, daca patru producatori romani iau premii la un concurs important precum Vinalies, e de bine. Adica zic eu ca din treaba asta castiga in imagine intreaga Romanie vitivinicola, fiindca sugereaza potentialul zonei, iar din victoria asta, mai ales daca nu va fi una izolata, ar putea castiga mai multa lume. Acuma, ce fac unii si altii cu potentialul de care vorbeam, e o alta discutie, din pacate. Pe care stii prea bine ca n-o ocolesc niciodata 🙂
@Ciprian: esti mult prea generos, dar multumesc frumos 🙂 Cat despre amicul tau, la cate pseudovinuri se mai comercializeaza in zilele noastre, n-ar fi exclus ca uneori sa aibă dreptate! Ba chiar s-ar putea sa strice Pepsi-ul :)))
N-am generalizat, dar chestiunea Cotnari e bine stiuta. Sigur, problema principala nu este lipsa medaliilor, ci ca nu poti castiga medalii si renume daca nu participi. Foarte putini producatori romani se incumeta, nu exista o prezenta continua la astfel de manifestari. Nu cred ca este treaba Statului, desi stiu ca unele cheltuieli se pot deconta, exista programe, granturi, etc.
Si sigur, Cuvee Uberland si Solo Quinta pot obtine cel putin argint oriunde.
Stii cum e, statul zice ca nu mai poate da subventii, ca-l opreste nu stiu cine, dar nu i-ar trece prin cap sa suporte, de pilda, cheltuielile de participare la concursuri. Sau, si mai important, statiunile de cercetare, pe care le desfiinteaza una dupa alta. Sau… sau mai bine ma opresc, ca ajung sa vorbesc urat 🙂
“statiunile de cercetare”. Vorbim de acele terenuri ocupate abuziv cu diverse plante, in loc de cladiri de birouri? cum ai putea subventiona asa ceva?
pe de alta parte, ieta ca acum la televizor, in pauzele meciurilor de seara, vine un specialist in vinuri si zice ca nu exista “vinuri din pastile” ca am inteles noi gresit. Si ma intreb eu: “CUUUM?”
Dar, cine stie, oi fi io mai prost
Ei, vinul din pastile (ca si magiunul vechi care te imbata) sunt niste legende simpatice, dar atat. Pe de alta parte Bauturile Fermentate Linistit (BFL-urile, pe scurt, alea care se vand de obicei in PET-uri de doi litri si pe care o gramada de cetateni le numesc, in necunostinta de cauza, vin) sunt niste lichide absolut otravitoare, care n-au vazut strugure in viata lor şi despre care am putea spune, la o adica, ca-s facute din pastile. Insa repet, nu-s vinuri, ci doar apa cu alcool si arome chimice. Discutia e, fireste, mult mai lunga, dar sper ca am fost destul de clar.
Ce trebuie retinut e ca BFL-urile au fost (pe buna dreptate, ca-s otrava curata) interzise, apoi au fost din nou permise. Si e doar un singur exemplu despre cum ii sprijina statul pe producatorii de vin adevarat. Ptiu, drace, auzi cum suna, “vin adevarat”.
aia cu magiunu (presupun ca e vorba de vin) m-a amuzat si pe mine. Pentru ca nu inteleg cum s-ar putea. Eventual o fi o toxinfectie alimentara considerata betie? 😀
Vinul din pastile legenda si pe urma discuti despre el? Sunt multi care vand BFL-ul pe post de “vin”. Sau zici ca e legenda ca in sticlele de 0.7 ar fi “pastile”?
“cum ii sprijina statul pe producatorii de vin adevarat”
mdea…si nu e vorba numai de vin
nota offtopic: vezi ca ai niste probleme cu siteul. cand intrii pe post de la ultimul comentariu dubleaza un “/” si duce in balarii.
Hai sa incerc s-o lamuresc. Mai intai BFL-ul nu e vin (nici macar pe eticheta nu scrie asa ceva) chit ca producatorii produc confuzie prin diverse tertipuri de branduire si etichetare. Iar “din pastila” poti obtine BFL, dar in nici un caz vin. Acuma, ca din pacate multi bautori, cand beau befeleu, sunt convinsi ca au in pahar vin si-l numesc asa, asta e alta discutie.
Da, in sticlele de 0,7 e vin, de diverse calitati (pretul spune si el multe, insa e doar un indiciu). Nu zic ca n-or exista si exceptii, dar sunt rare si destul de repede popularizate (daca nu ma-nseala memoria a fost un scandal acum cativa ani la Pietroasele).
A, si inca ceva: băutura obtinuta din hibrizi (capsunica, zaibar, spune-i cum vrei) n-are nici ea voie sa se numeasca vin. Din pacate (lucru care se stie mai putin), licoarea cu pricina contine si alcool metilic, până la 250% mai mult decât vinurile obtinute din soiuri nobile. Nu mai zic ca majoritatea-s vinificate prost, in conditii de igiena precara, sunt lasate pe drojdii pana cand astea putrezesc, V2-ul e produs curent (ba chiar si V3-ul s.a.m.d.), de obicei sunt oxidate, destule chiar oţetite etc.
Despre statul roman nu mai zic nimic (deocamdata!). Cat despre problema offtopic, stiu care-i problema (un s cu virgula in loc de sedila), am schimbat vinovatul dar cam degeaba. Mai muncesc spre seara…
dar la BFL ce te faci cu cei din magazinele cu “vin varsat”. Sau cei de prin zona Vrancei care vand asa ceva, sub numele de “Vin de vrancea”?
Cu partea a doua sunt de acord si, cel mai rau ma enerveaza ca am un specimen de tata care n-are rabdare, si nici nu vrea sa inteleaga, sa schimbe via din hibrizi in ceva mai nobil.
V2 presupun ca denumesti bautura obtinuta din apa cu restul de la primul vin + zahar. Asta mie imi aminteste de must si nu-s foarte stresat de existenta ei.
La prima parte nu pot sa repet decat ca discutia e mult mai lunga. Da, sticlele sunt, de bine, de rau, controlate, in schimb la vin varsat, poti sa ai niste surprize grozave (bune, adica), da-s rare. Oricum, la 3-4 lei litrul la varsat, nu prea are cum sa fie vin.
Si da, v2 e ce ramane dupa prima tura, se toarna apa+zahar si incepe o noua si minunata fermentare. Dupa v2 ramane un rest, se pune apa+zahar…