Cremă catalană
Crema catalană e un desert foarte asemănător cu crema de zahăr ars (este, de altfel, considerată precursoarea acesteia), doar că laptele e bine aromat cu coji de citrice și scorțișoară, iar coacerea nu se face la bain-marie. În vechime era numită crema cremada (cremă arsă), sau crema de Sant Josep, deoarece constituia desertul tradițional pe mesele din ziua de Sf. Iosif (19 martie). În zonele aflate odinioară sub stăpânirea catalanilor (Catalunya, Insulele Baleare și Sicilia) este deseori numită foarte simplu (și elocvent din punctul de vedere al popularității) crema. Și tot în aceste zone este folosită nu doar ca atare, ci și pentru umplerea unor produse de patiserie, într-un mod asemănător cu crema de vanilie (cea „de cremșnit”) cu care, de asemenea, seamănă foarte mult (dar diferă proporțiile și aromele).
Pentru 6 porții avem nevoie de
1 l de lapte,
6 gălbenușuri,
300 g zahăr pudră (dintre care 100 g brun, dacă se poate),
25 g făină,
25 g amidon alimentar din porumb (sau feculă),
1 baton de scorțișoară,
cojile (doar partea colorată) de la 1 lămâie și 1 portocală,
1 linguriță de anason (facultativ).
Dați laptele în clocot, stingeți focul, adăugați scorțișoara, cojile de citrice, anasonul și acoperiți vasul.
Cât timp se face infuzia, frecați gălbenușurile cu 200 g zahăr (cel alb, în caz că aveți și din cel brun). Când compoziția se albește, adăugați făina și amidonul, bătând năprasnic în continuare.
Filtrați laptele răcorit și turnați-l peste amestec, amestecând.
Turnați totul într-o cratiță (de preferință din cea cu pereți dubli, de lapte) și fierbeți la foc mic, amestecând non-stop, până se îngroașă crema.
Turnați crema în 6 castronele (care trebuie să fie dintr-un material ce rezistă la cuptor: gresie, Jena etc.), lăsați-o să se răcorească și puneți-o la frigider, unde e bine să stea măcar 2 ore.
Înainte de a servi, presărați zahărul brun (sau suta rămasă) și băgați în cuptor, sub grill-ul încins, să se caramelizeze (câteva minute). Și, firește, dacă aveți un arzător special, e și mai simplu (iar castronelele pot fi atunci și din cele făcute din alte materiale). Notați totuși (măcar ca fapt divers) că tradiția cere pentru finisarea cremei catalane o sculă specială, ferro per cremar, un disc de fontă (cu mâner lung) înroșit mai întâi în foc.
O faza care e oarecum culmea, o firma de lactate, n dam nume, aia mare care incepe cu D si se termina cu none, in Spania, face crema catalana si o vinde in borcanele de lut ca cele originale si e chiar buna, buna.
Sanatate!
Si cum faci după ce-ai cumpărat catalana, presari acasă zahărul și îl arzi? Sau o mănânci ca atare, are caramelul la ea?
Are caramelul la ea si portia e cam cat un borcanel normal de iaurt (cred ca 125g) dar borcanelul e de lut, jumate ars, fix ca alea originale. SI alte companii de, sa ma ierte, junk food, fac in functie de preferintele tarii chestii care nu sunt mereu nasoale. Inca mai am borcanelul, e ca lumea 🙂
Aphextwinz, esti in romanica? Noi care nu suntem in Spania, unde gasim borcanelele arse, aici in “ro”? Cred ca e f. f. buna! Cred ca o sa mi-o fac in casa sau “a”casa. Totusi as vrea sa imi spui daca o gasesc si in magazinele de aici (din “ro”), macar pentru vasele in care spui ca se gasesc (pe unde le-ai gasit tu). Vreau si eu un vas de acela!