Crap cu masline
M-am procopsit zilele astea cu un minunat crap de aproape 3 kile, a carui singura problema consta in faptul ca nu era din soiul de apa curgatoare, cu solzi aurii. Asa ca mi-am adus aminte ca parca avea Pastorel o solutie de scos izul de mal din crapul de balta/crescatorie, drept pentru care m-am dus glont la biblioteca si iata ce-am aflat:
…Am gasit repede raspunsul intr-o carticica tiparita in 1820 la Bruxelles si scrisa de seful-bucatar Sulpice Barné. Autorul recomanda ca, imediat ce crapul a fost pescuit, sa i se toarne pe gat un pahar de otet bun. Asta ii provoaca un fel de transpiratie grasa care se inlatura cu cutitul, in acelati timp cu scoaterea solzilor. In felul acesta, ne asigura el, carnea crapului de helesteu nu mai poate fi deosebita de a celui de apa curgatoare.
Bun, pentru mine era clar prea tarziu, dar am zis sa dau totusi tertipul asta, ca poate cade sub ochii vreunui pescar care sa-l puna in aplicare si sa-mi zica si mie daca si cat de eficient a fost. Pe de alta parte insa, n-am cautat degeaba, fiindca am dat peste o minunata reteta (cea din titlu, fireste) si nu ma lasa inima sa nu v-o povestesc si dumneavoastra. Asadar:
Curati bine un crap care sa depaseasca in greutate 2 kg (sub 2 kg nu-i decat un ciortan), ii spinteci burta (laparatomie) si-i scoti intestinele. Desarezi apoi un sfert kg. masline, le scoti samburii si le pisezi intr-o piulita de piatra sau de marmura (nu de metal), cu piper boabe. Peste maslinele pisate storci zama de lamaie (lamai, o, nu uita, lamai) si, daca vrei, putin vin (eu zic sa vrei). Impanezi crapul cu jumatate de kg masline intregi, care au fost si ele desarate in prealabil (acestea pot fi lasate sau nu cu samburii, dupa plac). Asezi apoi in fundul unei tavi betisoare, in chip de gratar, pui crapul pe ele, torni sosul peste crap si bagi la cuptor.
Tragand nadejde ca mancarea ii va reusi si ca-i va fi pe plac, rog cetitorul cu scrisoarea ca, in cazul acesta, sa bea si pentru mine un pahar de vin (alb si sec).
Si-acuma precizarile: piperul e dupa gust, zeama de la o lamaie mare sau doua mai mici, iar vinul maximum 150 ml. Neavand piulita de marmura, am pus toate ingredientele sosului in mixer si zob le-am facut, adaugand insa si un paharel de ulei de masline (grasime pe care, teoretic, ar fi trebuit sa o lase maslinele, dar nu mai sunt alea de pe vremea lui Pastorel). Mai apoi, recunosc ca nu m-a dus mintea ce va sa zica sa impanezi crapul cu maslinele intregi (daca erau taiate ar fi fost altceva), asa ca am preferat sa umplu burta crapul cu ele (si n-a fost loc de 1/2 kg.), dar nu singure, sa nu se plictiseasca, ci amestecate cu sferturi de felii de lamaie, fara coaja. Si ca veni vorba, n-am desarat nici o maslina, m-am multumit sa le oparesc, ca nu erau asa sarate.
Cat despre faptul ca nu trebuie sa uitati ca, inainte de preparatie, sa frecati bine crapul (si orice peste, de altfel) cu sare si sa-l lasati in pace 1 ora, sunt sigur o spun doar ca sa ma aflu in treaba, fiindca dumneavoastra stiati deja.
O singura nedumerire mai am: din cate-mi pot da seama, crapul asta e bun si rece, dar n-a mai apucat momentul, c-a fost mancat tot in stare calda, asa de bun a fost (nici poza n-am mai apucat sa fac!). Asa ca va trebui sa verificati singuri aspectul asta.
