Cotlet de porc la grătar cu sos de portocale
Vă mai spuneam eu și cu alte ocazii că porcul are carne tare primitoare când vine vorba de fructe, mai ales dacă sunt din cele acrișoare, iar acest cotlet la grătar cu sos de portocale nu vine decât să-mi susțină afirmația. E o rețetă simplă și rapidă, însă foarte gustoasă și, prin relativul sau inedit, poate sta fără nici un fel de emoții pe orice fel de masă, fie ea familială sau de ospăț cu fițe și pretenții.
Pentru 4 persoane n-aveți nevoie decât de
4 cotlete de porc (pot fi cu tot cu os),
2 linguri de ulei (de floarea soarelui, măslina n-are ce căuta!),
zeama de la 1/2 lămâie,
2 căței de usturoi,
1 rămurică de salvie,
sare și piper,
iar pentru sos de
zeama de la 4 portocale,
100 g unt,
2 linguri de zahăr (strict orientativ, depinde atât de acreala/dulceața portocalelor, cât și, firește, de gustul dumneavoastră personal).
Amestecați bine zeama de lămâie, uleiul, usturoiul, salvia tocată, sarea și piperul. În funcție de timpul pe care-l aveți la dispoziție puteți ori să țineți carnea în marinata asta 1-2 ore, sau doar s-o ungeți bine cu ea.
Stoarceți portocalele, eliminați eventualii sâmburi rătăciți și fierbeți zeama, îndulcită după gust, vreo 10 minute, să scadă bine. Când se răcorește puțin, adăugați untul și bateți bine cu telul, până obțineți un sos onctuos.
Frigeți porcul pe grătar (sigur c-ar fi mai bine pe cel cu cărbuni, dar probabil vă veți mulțumi doar cu cel al cuptorului, sau cu vreo tigaie cu ridicături), scoateți-o pe farfurii, stropiți cu sosul și serviți imediat.
Și, firește, puteți să faceți rețeta asta și la iarbă verde, luând carnea pusă (împreună cu marinata) în pungi, iar sosul într-un termos.
Vinul? Tare greu de spus, c-avem și portocale, dar și porc plus usturoi. Când am mâncat-o, luam antibiotice, așa că nu s-a pus problema, însă data viitoare cred c-am să încerc la cotletul nostru un Pinot Noir.
E, vesnica legenda cu antibioticele care ar avea ceva cu alcoolul. Sa va uitati pe prospect daca scrie ca e vreo legatura nociva intre cele doua, legenda urbana si atata.
Altceva voiam sa zic, daca as carameliza putin zaharul, pe urma as stinge cu sucul de portocale si as adauga si un strop de cognac (whiskey), o fi rau?
Cu alcoolul nu zic ba, dar dupa caramelizare, sincer, nu ma-nnebunesc. Decat la crema de zahar ars si la cafeaua facuta la ibric 🙂
@aphextwinz: De acord cu tine că e un mit treaba cu combinaţia între antibiotice şi alcool. Dar îşi are totuşi rădăcinile în realitate. Anumite antibiotice dau, într-adevăr, amestecate cu alcool, reacţii adverse foarte neplăcute. Repet, însă, doar anumite antibiotice, foarte puţine, foarte rar prescrise şi în combinaţie cu o cantitate de alcool destul de consistentă. Medicii alimentează însă mitul ăsta cu bună ştiinţă, întru înfrânarea împătimiţilor bahici. Pentru că o cantitate foarte mare de alcool nu face bine, indiferent cu ce medicament îl combini. Concluzionând, un pahar de vin în timpul unui tratament cu ampicilină nu are nici un fel de efect; două pahare, în cel mai rău caz anulează efectul antibioticului, dar trebuie să depăşeşti concentraţia de alcool în sânge de caz penal la volan, ca să obţii nişte reacţii adverse ca blocajele renale, umflarea extremităţilor sau şocul anafiactic. Cel mai des însă apar unele afecţiuni temporare ale ficatului (atât alcoolul cât şi medicamentele trec prin ficat).
Acestea fiind zise, trecând ontopic, îmi place ideea ta cu caramelizarea. Dar o să încerc mai întâi reţeta originală a lui Costachel.
am avut o experienta nereusita de rata cu portocala,e drept ca acum vreo 23 de ani,dupa ce mancasem acet fel la nanjing,singura carciuma chinezeasca de pe vremea aia.eram tanara si ferice si am facut-o dupa cum am crezut eu,nu aveam ce trebuia ca ingrediente si evident a iesit un fiasco,de barbatul meu nu mai vrea sa auda de rata cu portocale.au trecut ceva ani de atunci asa ca s-a mai schimbat cate ceva.da, sa stii ca cu caramelizarea aia,n-as zice nu (cacofonii…nu baga de seama)
si mai cred ca un chardonnay n-ar fi rau.
Cam fragil chardonnay-ul pentru reteta asta (desi am baut acu’ vreo zece ani unul de Cricova…). Altminteri, ti-as sugera varianta mea de rata cu portocale, fara legatura cu Nanjing-ul, ci doar cu La Tour d’Argent. Poate isi schimba sotul tau parerea 🙂