Cotlet de porc cu sos de smântână, muștar și tarhon
Rețeta asta simplă și grozavă vine să confirme ceea ce știm cu toții de la Stroganoff: că smântâna plus muștarul și ceva acrișor pe-acolo formează un sos excelent. Când însă mai adăugăm și vin, bașca parfum de tarhon prin narațiune, atunci cu siguranță ne vom lăsa orice musafir mofturos cu gura căscată, iar laudele nu vor mai conteni să curgă. Și dacă mai precizez că orice debutant(ă) în arta culinara va reuși din prima minunăția de mai la vale, apoi cred că v-am convins că e cazul să trecem la treabă.
4 cotlete de porc (dar veți putea folosi și alte cărnuri, firește, vorbim acuși),
40 g unt,
100 g smântână,
200 ml vin alb sec,
2 linguri de muștar (din cel cu textura netedă, cât de iute vreți și, preferabil, cu tarhon),
4 castraveciori în oțet,
frunze de tarhon (proaspete, uscate sau în oțet),
sare,
piper.
Mai întâi cotletele, pe care le puteți lăsa întregi sau tăia în bucăți, după bunul plac. Frecați-le bine cu sare și piper, rumeniți-le pe toate fețele într-o tigaie, în unt, la foc potrivit.
În timpul asta, puneți vinul la fiert împreună cu tarhonul și lăsați-l să fiarbă pana când scade la jumătate.
Când e gata carnea, puneți-o pe o farfurie încălzită și turnați în tigaie vinul strecurat. Lăsați să mai fiarbă vreo 2 minute, adăugați și smântâna, frecata bine cu muștarul, încă vreo 2-3 minute de clocote mărunte (pana se omogenizează și începe să se îngroașe), adăugați și castraveciorii, tocați mărunt și scurși bine de zeamă.
Încă un minut-două, cât să se cunoască bine între ele, și cu asta, basta, turnați sosul peste carne și serviți.
Ca garnitură, dacă ma întrebați pe mine, piureul de cartofi este, de departe, prima opțiune. Dacă o întrebați pe Măriuca (cred că v-ați prins din poza), atunci vor fi tagliatelle. Dacă nu ne întrebați pe niciunul dintre noi, firește că puteți manca absolut orice credeți că se potrivește mai bine sau vă place mai mult.
Variante? Pai vă spuneam la ingrediente că nu-i obligatoriu să folosiți cotlet de porc, cam orice carne vă vine la îndemână poate fi folosita (vită, miel, pasare, chiar vânat, cu o mențiune speciala pentru iepure), cu condiția să aveți grija să adaptați timpii de preparare (iar pentru vita&vânat, chiar să brezați carnea înainte). Și tot la capitolul carne, poate o să vreți să o puneți înapoi în sos, odată cu castraveciorii, să se împrietenească mai bine cu aromele. Care castraveciori, că tot veni vorba, ați putea sa-i înlocuiți cucapere (mai ales dacă stratul de grăsime al cotletului e mai impozant), sau cu gogoșari în oțet (cu condiția să fie crocanți, nu moi, condiție, de altfel, valabila și pentru castraveciori). Și, desigur, niște pătrunjel presărat deasupra nu-i obligatoriu, dar dă față și prospețime.
Ce vin? Grea întrebare, pentru că oțetul care intervine în narațiune (asa puțin, cât e) complică lucrurile. As miza totuși la pasăre pe un alb sec hotărât (Riesling), la porc pe un roșu ușor (poate Băbească Neagră, poate Burgund, cam pe-aici), iar la vită și vânat n-aș merge neapărat până la Cabernet, poate m-aș opri pe la un Merlot.
nu zic nu,la reteta asta
Done.
Excelent
E dementiala reteta. Acum am mancat-o. Am folosit ca si garnitura melcisori si am pus mustar dijonez. Castravetii i-am dat pe razatoarea mica. Foarte buna!!!
Chiar buna ideea cu melcisorii, ca tin in ei sosul foarte bine 🙂