O rețetă excelentă, mai ales pentru amatorii de costițe de miel, dar și cei cărora nu prea le place friptura executată din tânăra ovină o vor aprecia cu siguranță! Când am mâncat-o prima oară, era chiar de Paști și a dat o excelentă pată de culoare (gustativă, firește!) printre ouă, drob, friptură, cozonac și pască. Iar bucuria cea mai mare a fost ca așa am putut salva costițele fiindcă, dacă n-ar fi fost preparate în felul ăsta și ar fi trecut și ele la friptură, bietele de ele s-ar fi uscat de-a binelea până când căldura cuptorului ar fi reușit să pătrundă pulpa. Așa însă, fragede și aromate, au fost de neuitat. Ia încercați!
8 costițe de miel, cu tot cu os; 1 ceapă; 30 g stafide; 100 g miez de nucă; 1 lingură de cimbruproaspăt (1 linguriță dacă e uscat); 1/2 legătură de pătrunjel; 40 g pesmet; 2 linguri de ulei de măsline; supă; sare; piper.
Înmuiați stafidele într-o ceașcă de apă călduță. Căliți ceapa tocată în ulei. Când devine translucidă, adăugați stafidele scurse și miezul de nucă tocat mare. Adăugați puțină supă și fierbeți 10 minute. Stingeți flacăra, adăugați verdeața tocată fin, sare, piper și amestecați bine.
Cu ajutorul unui cuțit subțire și bine ascuțit, faceți o fantă în carne (în partea opusă osului), umpleți cu amestecul preparat mai înainte și închideți cu ajutorul unor scobitori.
În vasul în care ați preparat umplutura, rumeniți costițele. Când s-au colorat uniform, băgați-le în cuptorul încins, la foc mijlociu spre tare, unde trebuie să mai stea aproximativ 20 de minute. Din când în când, stropiți cu supă caldă.
Serviți friptura fierbinte, după ce ați eliminat scobitorile, firește.
Cât despre vinul pentru aceste costițe de miel umplute, altceva decât un rozé sec nu vă puteți dori. Și, slavă Domnului, oferta e destul de numeroasă!