Conopidă cu ghebe și smântână la cuptor
O mâncare simplă și foarte gustoasă, din marea familie a gratinajelor. Conopida și ciupercile își îmbină de minune aromele delicate, supravegheate atent de smântâna care dă un pic de eleganță în plus. Și cel mai frumos la rețeta asta e că se pretează la o sumedenie de variante. Fără mari eforturi, puteți face, de fiecare dată, practic o altă mâncare: cu sau fără usturoi, cu cașcaval sau cu parmezan, cu ghebe sau cu champignon și așa mai departe…
1 conopidă potrivită (cam 1 kg, după curățare),
puțină zeamă de lămâie (sau oțet)
500 g ghebe,
1-2 căței de usturoi (facultativ),
400 ml smântână,
2 ouă,
100 g unt,
pesmet,
70 g cașcaval ras,
sare și piper.
Curățați mai întâi conopida, spălați-o și puneți-o să stea o oră într-un vas în care ați turnat apă rece (care s-o acopere) și puțină zeamă de lămâie (sau oțet). Rar mai are conopida viermi în zilele noastre, dar măcar preventiv, așa.
Rupeți piciorușele ghebelor (aruncați-le pe cele din cale-afară de lemnoase), spălați-le repede în apa rece și mărunțiți-le: mai fin picioarele, bucăți mai mari pălăriile. Căliți-le în 50 g unt cu facultativul usturoi, tăiat feliuțe. Sărați ușor și sotați-le până când se duce toată zeama.
Bateți oul cu smântâna, ceva sare și piper. Ungeți un vas care merge la cuptor cu unt (vreo 20 g), tapetați-l cu pesmet. Dați în fine cașcavalul prin răzătoarea mică și amestecați-l cu restul de pesmet.
Desfaceți conopida buchețele mici. Opăriți-le în apa sărată, cu grijă, să rămână ușor crocante (maximum 8 minute).
Scurgeți-le bine, lăsați-le să se răcorească un pic, așezați cam 2/3 din ele în vasul uns și tapetat. Presărați ghebele călite, cât mai uniform, acoperiți cu restul de conopidă. Turnați uniform peste toate astea sosul de ouă și smântână, presarăți amestecul de cașcaval și pesmet, tăiați bucățele untul rămas, răspândiți-l uniform pe deasupra și cu asta basta.
Băgați vasul în cuptorul încălzit dinainte la foc mijlociu (200ºC) și așteptați până se rumenește frumos (cam 1/2 oră, poate și mai mult).
Tertipuri? Păi mai întâi e bine să știți că la ciupercile care au piciorușele mai coriace (e cazul ghebelor, dar și al pleurotusului, de pildă) e bine să le tocați mai mărunt decât pălăriile și să le puneți la călit cu 2-3 minute mai devreme. Apoi, firește că, de fapt, ghebele nu-s musai, puteți folosi în voie și alte ciuperci. Iar dacă nu-s de pădure, ci doar biete șampinioane, puteți da nerv mai mult mâncării: un strop de nucșoară în sos, parmezan în loc de cașcaval, sau chiar niște cubulețe de caș bine scurs printre ciuperci.
Vinul? Păi depinde, un Chardonnay se va împăca mai bine cu smântâna, iar un Sauvignon Blanc va face o reverență mai corectă conopidei. Așa că vedeți și dumneavoastră…
