Confirmări, surprize și promisiuni dinspre Cotnari
Sâmbătă a avut loc la Cotnari „primul campionat al vinurilor”, o degustare ce a cuprins aproape 50 de probe, majoritatea provenind de la Cotnari SA și de la Casa de Vinuri Cotnari. Au fost însă prezenți și doi producători independenți din zonă, Mihai Varzari și Ioan Bilius (în ordinea intrării în concurs). Printre „jurați”, nume cunoscute în lumea vinului: Cătălin Păduraru, Dan Boboc, Gheorghe Crăciunescu, 2xTraian Petrea (sr. + jr.), Costică Savin, Sergiu Nedelea, dar și din presa de specialitate: Horia Hasnaș (vinul.ro), Laurențiu Horodnic (oenolog.ro), Răzvan Stoenescu (vin2.ro) și al dumneavoastră prea-plecat.
Iar dacă termenul de „campionat al vinurilor” vi se pare cumva „comercial”, atunci aflați că a fost vorba, de fapt, despre o avanpremieră. În pahare ne-au fost prezentate, în covârșitoare majoritate, vinuri din „promoția” 2012, multe dintre ele încă nefinisate și nefiltrate (dar și câteva din 2011, pentru comparație). Scopul? Alcătuirea unei liste cu vinurile ce merită a fi trimise la concursurile internaționale. Un fel de trial, ca să folosesc un termen din lumea sportului.
Un clasament oficial…
Făcând încă o dată precizarea că toate vinurile din lista de mai jos provin din struguri recoltați în toamna trecută, iată și clasamentul rezultat în urma adunării sufragiilor celor prezenți la degustare:
Grasă de Cotnari, Casa de Vinuri Cotnari
Fetească Albă, Casa de Vinuri Cotnari
Frâncușa, Cotnari SA
Busuioacă de Bohotin, Casa de Vinuri Cotnari
Chateau Cotnari, Cotnari SA
Fetească Albă, Cotnari SA (demisec)
Blanc, Cotnari SA
Tămâioasă Românească, Casa de Vinuri Cotnari
Aligoté, Casa Bilius
Grasă de Cotnari, Cotnari SA (demidulce)
Prima constatare? E un clasament care cuprinde nu mai puțin de 8 vinuri seci, un rezultat de neimaginat până nu demult. Și la fel de interesantă mi se pare prima poziție ocupată de Grasa seacă, un vin despre care se putea spune, până acum câțiva ani, „așa ceva nu există”. Exact ca-n bancul cu olteanul care a văzut girafa.
…câteva păreri personale…
Trebuie să recunosc că, în clasamentul meu personal, pe primul loc s-a clasat Feteasca Albă (dar sunt un fan prea mare al acestui soi ca să pot fi bănuit de vreo imparțialitate deplină). Și mai sunt și alte inversiuni de locuri prin clasament, dar nu revoluționare. Și nici nu prea contează, în acest moment, pentru că, repet, a fost vorba despre vinuri nefinisate, nefiltrate, unele care încă mai stăteau pe drojdii, așa că ierarhia nu are cum să fie bătută în cuie. Drept pentru care prefer să vorbesc despre promisiuni.
Așa că trebuie să spun că Grasa seacă promite să fie un vin absolut deosebit, cu condiția să mai stea la învechit (asta e, se pare că, indiferent dacă-i dulce sau seacă, Grasa se comportă mai bine la maturitate!). Deja cea din 2011 (care ne-a fost oferită spre comparație) a evoluat frumos și se pare că mai are destul loc de crescut. Cât despre cea din 2012, e deja mai promițătoare decât sora mai mare.
La fel se întâmplă și cu Feteasca Albă, adică versiunea 2012 dă destule semne că va fi sensibil peste cea din 2011 (mă refer, evident, ca și puțin mai sus, la cea seacă). Cât despre vedetele colecției 2011 (adică Busuioaca și Tămâioasa), chiar dacă n-au înregistrat vreun progres semnificativ, nici n-au regresat (desigur însă că, fiind vorba despre vinuri aromate, discuția este ceva mai complicată).
Că veni vorba despre Busuioacă: în continuare cred că ar trebui măcar încercată o variantă care să nu facă nicio concesie modei. Sigur, culoarea obținută e excelentă, dar rămân la părerea că un vin mai vertebrat (chiar dacă va fi mai închis la culoare) s-ar putea să fie mult mai interesant (și mai bun).
…și câteva surprize foarte plăcute
Poate că ați remarcat prezența în clasament a unui Aligote. Și a mai prezentat Casa Bilius încă două vinuri obținute din soiuri atipice pentru Cotnari: un roze obținut din Cabernet și un Traminer Roz, ambele foarte interesante. Deocamdată, Aligote-ul a întrunit sufragiile, dar nu se știe niciodată cum vor evolua lucrurile. Și că veni vorba: în afara concursului (la partea a două, cum ar veni) familia Bilius a oferit o țuică și un digestiv, bine apreciate de cei prezenți.
Surpriza cea mare a fost însă Feteasca Neagră de Cotnari. Despre care pot să vă spun că este teribil de promițătoare. Sigur, e vorba despre o vie care de-abia a început să producă, iar vinul din pahare a fost, evident, unul crud. De altfel, probabil că Feteasca nici nu va fi îmbuteliată anul acesta; o idee la care subscriu. Ar fi, într-adevăr, păcat ca lansarea, și revenirea la tradiția Feteștii Negre de Cârjoaia, să nu fie una pregătită așa cum se cuvine. A fost însă o avanpremieră care mă face să fiu și mai nerăbdător.
În loc de concluzii
Zic „în loc de” pentru că, evident, concluziile le veți trage dumneavoastră, când veți avea în pahare vreunul dintre vinurile pomenite mai sus (finisate, îmbuteliate și prețăluite). Tot ce pot eu să mai adaug este că un progres vizibil există, iar imaginea Cotnariului pare să se schimbe. Desigur, încă e vorba despre un început de drum. Dar drumul, dacă mă întrebați pe mine, pare a fi cel bun.
(Mai multe poze de la eveniment puteți găsi pe pagina de facebook)
Mai tii tu minte feteasca aia neagra din televizorul aflat in beci?
Adevărul e că mi-a venit să fac o trimitere în text la „balconată”, dar n-ai fi înțeles-o decât tu 🙂 Oricum, ideea e că Feteasca Neagră promite și sper să iasă așa cum trebuie (și cum amândoi ținem minte) 🙂
Si eu sunt un mare fan feteasca alba, dar din pacate cea la care fac reclama cei de la Cotnari este destul de slaba, demisec, un 11,5% parca si destul de slaba.calitativ, pretul parca 12 lei..
Cea din gama superioara de la Domenii Cotnari nu am gustat-o, dar astept goodwine-ul din Martie…Oricum vad ca bate catre 40 de lei..Sper sa nu fie doar un salt de pret si atat.
Nu, diferența e sensibilă. Despre cea din 2011 am scris aici, iar cea din 2012 promite să fie mai bună.
Mă revoltă faptul ca niciun producator nu produce Vinul de Cotnari- vin de buchet, obținut din combinarea a 4 soiuri: grasă, frăncușă, ferească albă si tămaioasă românească.. Toți sunt mari specialisti in vinuri nespecifice: aligote, ferească neagră, chateau etc. Oare producătorii de Chianti , Bordeaux, Porto, etc își schimbă produsele după modele trecătoare??? Care dintre producătorii locali țin la brandul/mărcile/simbolurile locale, tradiționale?
Atât Chateau Cotnari, cât și Blanc de Cotnari, sunt cupaje între soiurile tradiționale. Și ar mai fi și altele, în gamele inferioare ale Cotnari SA. A, că e loc de mai bine, asta e o altă discuție. 🙂
dar de ce nimeni nu produce vinul de cotnari – vinul de buchet???
Nu știu.
Multumesc de raspunsuri, pàcat cà “producàtorii” nu au timp sa audà si pàrerea nespecialistilor. Se vede cà pe primul plan e profitul nu profesionalismul… Poate reusiti d.voastrà sa transmiteti mesajul meu la vreunul dintre ei. Eu o voi face personal vara asta, cand mà intorc in tarà, unul e vecinul meu… Numai bine!