Compot de caise uscate
Acuma sigur că nu-i vorba despre un firesc și normal compot de caise, mai întâi din cauza materiei prime, lejer neobișnuită, iar mai apoi pentru că este vorba despre un „compot” așa cum îl înțelege francezul și cum se făcea și-n România pe alocuri, în perioada interbelică. Adică un desert situat cumva mai aproape de dulceață, plin de mirodenii și, deseori, de alcool (vin, coniac etc.), pe care l-ați mai întâlnit dacă l-ați citit pe Radu Anton Roman (compotul de mere crețești al doamnei Stanca Iocasta colonel Vioreanu din Focșani). Dar, dacă merele fostei moșierese „înghițeau” 1 litru de vin, compotul nostru de caise va putea fi dat, fără grijă, și copiilor.
500 g caise uscate,
125 g zahăr,
1 baton de scorțișoară,
1 păstaie de vanilie, crestată pe lung,
50 g fistic (curățat),
zeamă de lămâie (facultativ).
Puneți la fiert, în 2 pahare mari de apă, caisele, zahărul, aromele și fisticul. Acoperiți și fierbeți la foc moale cam 3/4 de oră. Amestecați des și, dacă ziceți că-i nevoie, mai adăugați, din când în când, puțină apă.
Când e gata (adică ați obținut un sirop nu prea legat), stingeți focul, lăsați-l să se răcorească, gustați (poate o să vreți să-l reglați din zeamă de lămâie), repartizați-l în cupe și, până nu se răcește bine, nu mai aveți ce face. Decorați-l după plac abia înainte de servire.
Variante? Păi în primul rând firește că indicațiile mele referitoare la zahăr și arome sunt orientative; reglați-le în funcție de gustul dumneavoastră. Vreți mai apoi să vedeți totuși cum ar fi cu vin? Păi puneți atunci la fiert compotul cu un pahar și jumătate de vin parfumat (Muscat, Tămâioasă…) și jumătate de pahar de apă.
Și tot un vin din categoria asta veți turna și în pahare (dar numai adulților!)
