Cocoselul la ceaun cu sos de vin si smantana al tatelor nataflete
Cine sunt tatele nataflete? Pai trei personaje absolut memorabile ale lui Vlad Musatescu (din romanul „De-a baba oarba“, aparut prima data in 1976), pe numele lor cina Mosca, tata Catarita si fina Frusina. Ca va recomand sa cititi tot romanul (ba inca si altele din opera tatalui tehnoredactarii romanesti) e de la sine inteles; mai jos va ofer doar o mica degustare.
— Copilul meu, tare-s bucuroasa ca ti-a placut… O data pe luna, cand ne intalnim tustrele suratele, totdeauna ne cinstim sufletelele in felul asta… Cocosel cu sos de vin… Ca nu-i un pui oarescare, ci un cocosel nevinovat, de cinspe saptamani… Rumenim carnita in unt topit, dupa ce-am sarat-o si-am piperat-o, apoi ii adaugam ciupercute de padure, ceapa prajita, cateva boabe de coroiandru, un varf de cutit de chimion, si stingem totul cu frunte de comina, pentru ca la urma sa turnam in ceaun si-un sfert de vin vechi, insa alb. Daca erai mai cu luare aminte, ai fi gasit si gustul usturoiului, al cimbrului si-al afumaturii, caci i-am prajit si cateva feliute de costita afumata, de casa. Iar smantana, pentru ca sosul a fost legat cu smantana proaspata, culeasa azi-dimineata de pe oale, nu ne-am mai uitat in ceaun cand am turnat-o. Si totul a fiert incet, la foc mic, pana am izbutit de te-am adus pe talica la masa.
— Tato Catarito, Ave! Asa ziceau stramosii nostri, romanii. Ave! Inca o data, Ave!
— Avem inca olecuta, copile! Am pastrat pentru talica pipotelele, inimioarele si ficateii, c-au ramas pe fundul ceaunului. Pesemne ca mosii nostri aveau si ei, de strigau astfel la ospete…. Fa, Frusino, da blidul incoace… Sa-i punem si sosul cel gros, adunat cu raschitoarea de lemn…
Ce nu pot pricepe este de ce, daca tot aveau vin (ca doar ati vazut ca au bagat in sos), tatele nataflete ale lui Maestrica au turnat rachiu in pahare. E drept, unul nu prea obisnuit.
— […] Sa trecem la taria pe care ai baut-o si de care te-ai minunat… Asta nu-i tuica, stii talica? E rachiu de cirese amare, dat de doua ori la cazan, si tinut cinci ani la butoi de dud, dar impreuna cu frunze de indrisaim!…
Ma rog! A, si daca vreti sa faceti cunostinta cu toate cele patru romanele din ciclul Jocurile detectivului Conan, va recomand editia revazuta si adaugita de la Cartea Romaneasca, din 1978 (Extravagantul Conan Doi, in doua volume), nicidecum batjocura de „Opere complete“ scoasa anul trecut de Adevarul.
UPDATE: Daca vreti sa-l descoperiti mai repede pe Vlad Musatescu, atunci aflati ca primul roman din seria Jocurilor, „De-a puia gaia“, il gasiti gratuit la LiterNet. Si da, pdf-ul este facut dupa editia de la Cartea Romaneasca, de care taman vorbeam mai sus.
