Ciuperci a la grec
Adevărul e că fanarioții ne-au lăsat și lucruri bune, printre care la loc de cinste stă, evident, și consistenta listă de mâncăruri a la grec. Iar ciupercile care urmează mai la vale se numără, dacă mă întrebați pe mine, printre cele mai gustoase aperitive care apar pe mesele românilor. Absolut delicioase, deloc greu de făcut și, pe deasupra, mai sunt și de post. Drept pentru care, având ele atâtea avantaje, propun să lăsăm vorba și să ne-apucăm de enumerat cel trebuincioase pentru ciuperci a la grec:
500 g ciuperci, cât mai tinere,
12 roșii-cireașă,
12 cepe mici (arpagic),
2 morcovi,
2 căței de usturoi,
4 linguri de ulei de măsline,
150 ml vin alb sec,
1 lingură de boabe de coriandru,
10 fire de coriandru (sau pătrunjel),
sare și piper.
Curățați tot ce-i de curățat și tăiați morcovii feliuțe, iar arpagicul, ciupercile și roșiile în două sau în patru (depinde de dimensiuni).
Puneți mai întâi la călit morcovii cu arpagicul. Sărați și piperați. Când încep să se înmoaie, stingeți cu vinul, micșorați focul și adăugați cățeii de usturoi întregi și boabele de coriandru.
Când lichidul scade pe la jumătate, adăugați ciupercile și roșiile. Fierbeți încă vreo 20 de minute (dacă sosul scade prea tare, adăugați vin sau apă), stingeți focul, lăsați să se răcorească și puneți mâncarea la frigider, unde trebuie să stea măcar vreo oră, căci se mănâncă numai reci. Când serviți, presărați deasupra ciupercilor à la grec frunzulițe de coriandru (sau pătrunjel), bine spălate, uscate și tăiate nu prea mărunt.
Ca variante de ciuperci a la grec (multe, că-i mâncare veche!) să notăm mai întâi înlocuirea arpagicului cu ceapă normală, tăiată cubulețe mici. Apoi, ca să fie mâncarea și mai grecească, roșiile dispar, făcând loc lămâilor (un pic zeamă în sos, iar mâncarea se decorează cu feliuțe). Și, în fine (dar fără pretenția c-am epuizat variațiunile), sunt foarte bune și cu mărar, tocat un pic mai mare, în loc de coriandru/pătrunjel. În toate versiunile, morcovii sunt opționali, dar e bine să nu lipsească, fiindcă dau și culoare, și dulceață (că trebuie să contrabalansăm un pic aciditatea vinului, roșiilor sau lămâilor).
Vinul pentru ciuperci a la grec? Păi am putea să-i omagiem pe greci, bând Lafazanis-ul alb pe care vi l-am recomandat nu demult, sau să românizăm deplin ciupercile a la grec bând la ele o Plăvaie. Nu știu, e alegerea dumneavoastră.
Pai din cunostintele mele culinare,draga Costachel,tot ce se denumeste”a la grec” contine lamaie(zeama de lamaie) ori in reteta ta nu e picatura de lamaie….ca sa inteleg si eu,cum e cu a la grec??
Și totuși, la variante am scris clar: „Apoi, ca să fie mâncarea și mai grecească, roșiile dispar, făcând loc lămâilor (un pic zeamă în sos, iar mâncarea se decorează cu feliuțe)” 🙂
Altminteri nu, nu tot ce poartă precizarea „a la grec” conține zeamă de lămâie. În cazul de față, aperitivul rece bazat pe ciuperci și arpagic, bașca usturoi și ulei de măsline, se cheamă, cam de pe vremea fanarioților, ciuperci a la grec, indiferent dacă e „dres” cu vin alb sec sau cu lămâie. Dar, probabil, te gândești la ciorbele a la grec, care, într-adevăr, ar trebui să fie drese toate cu avgolemono (ouă plus zeamă de lămâie), chit că prin cârciumile noastre intervine deseori smântâna. În rest, nici chiar grecii nu pun lămâie în absolut orice poposește în farfurie 🙂