Dec 30, 2012 costachel Mozaic, Poveștile rețetelor celebre 4
Francezii și belgienii și-au găsit un nou subiect de controversă: cine și unde a făcut, pentru prima oară, cartofi prăjiți? Specialiștii din Hexagon susțin că primii cartofi prăjiți din lume au apărut imediat după Revoluția franceză, pe Pont Neuf din Paris. În schimb, vecinii lor din nord spun că „les frites” au fost făcuți pe malurile fluviului Meuse, cu aproximativ 100 de ani mai devreme.
„«La frite» provine din bucătăria străzii și are origini mai mult decât modeste. Acesta este și motivul pentru care locul nașterii sale este greu de stabilit”, spune istoricul francez Madeleine Ferrière.
Misterul bastonașelor de cartofi rumenite în baie de ulei îi atrage însă pe specialiști, mai ales pe cei belgieni, care consideră cartofii prăjiți ca fiind o parte esențială a patrimoniului lor național.
„Belgienii iubesc cartofii prăjiți, însă din păcate nu a existat până acum nicio cercetare științifică serioasă pe această temă”, a declarat Pierre Leclerc, profesor la Universitatea din Liège, la o dezbatere privind „originile cartofilor prăjiți”, care s-a desfășurat recent la Bruxelles, cu ocazia închiderii Anului Gastronomiei, Brusselicious.
Această geneză nesigură a determinat, evident, apariția legendelor. Francezii, de pildă, susțin că originea este reprezentată de așa-numita „pomme frite Pont Neuf ”, care ar fi fost inventată de negustorii ambulanți imediat după revoluția din 1789.
„Ei ofereau pește prăjit, castane coapte și felii de cartofi prăjite”, spune Madeleine Ferrière.
Iar această legendă a fost răspândită mai ales de scriitorii francezi, printre care și Céline în Voyage au bout de la nuit.
Pe de altă parte, belgienii susțin că ei au inventat cartofii prăjiți cu aproximativ un secol mai devreme, iar locul nașterii lor ar fi pe malurile râului Meuse. Teoria a fost lansată de ziaristul și istoricul Jo Gérard, care a invocat ca dovadă un manuscris al unui strămoș de-al său, Joseph Gérard, datat 1781, în care se menționează și cauzele pentru care locuitorii din Namur au început să mănânce cartofi prăjiți:
„Locuitorii din Namur, Andenne Dinant, mai ales cei săraci, au obiceiul să pescuiască în Meuse, iar peștele mic îl prăjesc ca să-și îmbunătățească hrana zilnică. Dar când fluviul îngheață, iar pescuitul devine dificil, ei taie cartofi în formă de pești mici și îi prăjesc. Din câte știu, acest obicei datează de cel puțin o sută de ani.”
O legendă însă pe care Pierre Leclerc, oricât de belgian s-ar simți, o consideră totuși puțin credibilă.
„Până la urmă, ne doare-n cot când și unde au apărut cartofii prăjiți”, spune Roel Jacobs, specialist al culturii din Bruxelles. „Mai important este modul în care locuitorii fiecărei țări au adoptat această mâncare. Pentru că, în timp ce francezii o consideră simplă garnitură lângă o friptură, belgienii mănâncă de obicei cartofii prăjiți simpli, eventual însoțiți de un sos.”
Iar diferențele nu se opresc aici: dacă francezii folosesc furculița, belgienii n-au nicio jenă să-i mănânce direct cu mâna. Și nici nu-i interesează dacă e sau nu ora mesei.
„Noi, belgienii, am făcut din cartofii prăjiți un produs nobil, nu mai sunt doar o simplă legumă rumenită în ulei”, supralicitează Albert Verdeyen, bucătar și co-autor al volumului Carrément frites. „Și, mai ales, noi stăpânim mai bine ca oricine arta dublei prăjiri, care face cartofii să devină aurii și crocanți.”
Nu e deloc întâmplător faptul că în Belgia există mai mult de 5.000 de fritkot: în piețe, pe bulevarde, în gări și așa mai departe. Iar statisticile arată că mai mult de 90% mănâncă acolo cel puțin o dată pe an.
„La mine, puteți întâlni în același moment o băbuță care a ieșit să-și plimbe câinele, studentul care pleacă la cursuri și ministrul care locuiește la colțul străzii”, se laudă Philippe Ratzel, proprietarul uneia din cele mai populare fritkot din Bruxelles, Clémentine.
Numai că lucrurile se schimbă și „prăjitorii de cartofi” din Belgia sunt din ce în ce mai des de origine străină. E un lucru confirmat de dicționare, în care a intrat deja termenul flamand „frietchinees”. Adică un „friturier” chinez.
Probabil de aceea și belgienii au început să se concentreze asupra originilor mâncării lor preferate. Măcar ele de-ar fi belgiene…
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Se cearta degeaba…. Tot “anglejii” i-au inventat!!! :)))
Măi, cică nu 🙂 Primii chips au fost prăjiți în Anglia abia în 1860, în Oldham’s Tommyfield Market. Și-s așa de mândri, că au pus acolo și-o placă 🙂
Ce castiga daca se cearta? La cate modele de cartofi prajiti sunt pe lume o mai fi scapat vreun amerindian din greseala un cartof in seu de bizon cu muulti ani inainte, dar daca nu au lasat scris, na amu 😀
Whatever! 🙂
Las’ sa se certe…