Cimbru
Cimbrul (Thymus vulgaris sau Satureja hortensis) este, cu siguranță, una din cele mai folosite ierburi aromatice de pe la noi, mai ales împreună cu cărnurile la grătar, cu porcul și cu fasolea boabe, dar e prezent și în destule tocături (micii!). Fiind un antiseptic puternic, nu lipsește din murăturile în saramura, din marinate și din cârnățării. Culmea este ca noi îl folosim mai ales uscat, deși sub formă proaspătă (ca și în cazul imensei majorități a verdețurilor culinare) aroma lui este mult mai puternică.
Împreună cu pătrunjelul și dafinul formează baza a ceea ce francezii numesc „bouquet garni“ (se leagă aceste aromate, eventual împreună cu altele, cu o sfoară și se pun în ceea ce va deveni sosul mâncării. Când e gata mâncarea, se scoate buchetul).
Și că veni vorba despre sosuri, o mențiune specială în cazul cimbrului merită cele cu vin.
Complicele său obișnuit în ale aromatizării este usturoiul.
Iar pentru amatorii de exactitate, să mai precizez că Thymus vulgaris (cimbrul de câmp) este o plantă multi-anuală, iar Satureja hortensis (cimbrul de grădină) este una anuală. Gastronomic, însă, nu prea există nicio diferență.
În alte limbi: thym (fr.), thyme (engl.), timo (it.), tomillo (sp.), thymian (germ.)
