Chifteluțe marinate
Prima oară în viața mea, țin minte și-acum, am mâncat chifteluțe marinate la grădiniță. Și culmea e că atât de mult mi-au plăcut încât ocupă și astăzi locul lor stabil printre rețetele mele preferate. Le fac destul de des și, de fiecare dată, cu aceeași plăcere. Nu e o rețetă unică, rar mi se întâmplă să le fac de două ori fix la fel, dar ca să deschidem subiectul trebuie să ne bazăm pe o rețetă cât de cât stabilă și, să zicem așa, clasică. Fiindcă mai departe, vedem/vorbim noi.
Așa că deocamdată notați că aveți nevoie mai întâi de chiftele, adică
750 g carne tocată (de preferință amestec de vită și porc),
1 ceapă,
2 ouă,
1/2 legătură pătrunjel,
1/2 legătură mărar,
sare, piper,
făină (sau pesmet),
ulei pentru prăjit.
Tocați ceapa și verdeața, amestecați-le cu carnea și ouăle bătute, formați chiftelele, tăvăliți-le prin făină (sau pesmet), prăjiți-le în ulei și scoateți-le pe șervețele (sau pe hârtie absorbantă), să-și lepede excesul de grăsime.
Vine la rând sosul, adică
500 g roșii,
1-2 cepe, tocate mărunt,
cățeii de la 1 căpățână de usturoi, tocați din cuțit,
1 ardei iute, curățat de vinișoare și semințe, tocat mărunt (facultativ),
1-2 linguri de oțet,
1-2 linguri rase de zahăr,
1-2 foi de dafin,
1 linguriță boabe de piper (dacă n-ați pus ardei, sau vă place mai iute),
alte verdețuri, după plac (țelină, cimbru, pătrunjel etc.), spălate curățate și tocate,
2-3 linguri de ulei,
sare.
Căliți mai întâi ceapa, usturoiul și facultativul ardei în uleiul încins. Stingeți cu roșiile opărite, despielițate și tocate. Adăugați oțetul, zahărul, continuați fierberea încă vreo jumătate de oră (dacă ziceți că trebuie, adăugați puțină apă), puneți chiftelele în sos, presărați verdeața și continuați fierberea încă vreo 5 minute, la foc mic.
Serviți-le calde, cu piure de cartofi sau cu altă garnitură, după plac.
Versiuni firește că sunt destule, începând de la chiftele (pe care firește că le puteți face cum și din ce doriți) și continuând cu sosul (varianta mea preferată este cea sugerată de Păstorel, cu 1 păhărel de vin alb sec în loc de oțet și cu tarhon în loc de dafin). Puteți renunța la zahăr și să puneți la călit 1 morcov ras pe răzătoarea fină, sau să stingeți cu 1 păhărel de vin alb dulce. Ceapa și usturoiul sunt, la urma-urmelor, facultative, însă pe de altă parte puteți adăuga la călit și alte legume (țelină, de pildă). Și, dacă vă place ca sosul să fie fluid, îl puteți mixa înainte de a pune chiftelele în el (sau puteți utiliza bulion diluat în vin sau supă, ori suc de roșii). Iar exemplele de variante firește că ar putea continua, dar e momentul să mă bazez pe imaginația și gusturile dumneavoastră.
Ce bem? Păi teoretic ar trebui să vă recomand la aceste chifteluțe marinate un roșu ușor, dar așa de bine s-au potrivit ultima oară cu un roze de excepție, încât n-am cum să vă sugerez altceva.
Aoleu ce m-ati lovit la corason, dar plecam si nu mai apuc sa fac aici, fac pe malul marii, poze, dupa, ca nu stiu sa le descarc pe leptopel. Mie imi mai plac si cu nutel, dar nitel, otet, plus alte variante, dar asa e, e ceva spre mancarea perfecta.
Sanatate!
Nutel?
Am schimbat tastatura, scuze, nutel = nitel. Ma dispera tastaturile astea, sunt contra mea, clar. Ma iertati. Si poze de la mal de mare cu chiftele, o sa va dedic ca sa imi spal pacatele cu nutelul.
mais où sont les quiftelutz d’antan. Marinata aia are darul de a ramâne si printr-un cotlon de circumvolutiune si de acolo se declansează aroma ei ori de câte ori e amintită…multumim.
PS: tarhonul e un condiment prea putin exploatat (si asa i-as dori să rămană, exploatat doar de catre cei care îl cunosc si îl iubesc)
Cu multă plăcere! Cât despre tarhon, ce să zic, cred că toți cei care-l descoperă în condiții optime ajung să se îndrăgostească de el.