Chifteluțe de pește
Sau poate, în loc de chifteluțe de pește, ar fi fost mai corect să le spun pârjoluțe, că usturoi le-am băgat, prin pesmet (parțial!) le-am tăvălit, piure alături le-am pus, dacă le-aș mai fi prăjit și în unt chiar că puteam face o trimitere suficient de corectă la una din perlele bucătăriei moldovenești. Dar n-are rost să studiem prea mult problema din punct de vedere al denumirii, mai bine să vă spun că pentru rețeta de mai jos puteți folosi cam orice fel de pește, dar parcă mai bine merg cei grăsuți (crap, somn, pangasius ori mai știu eu ce). E drept, încă n-am încercat, ca la pârjoale, să amestec fileuri de pește gras și slab, dar rău n-are cum să iasă. Ce trebuie să rețineți însă e că peștele trebuie musai să fie presărat cu sare și lăsat o ora la îndulcit (de fapt la eliminat apa), fiindcă altfel o să vă iasă o pasta cam prea moale (sigur, puteți să puneți în tocătură și ceva pesmet, s-o întăriți, dar poate nu-i nevoie…). Iar dacă ați cumpărat fileurile sub forma congelată, presărați sarea când „glazura“ s-a dus, iar ele sunt aproape dezghețate.
Carevasăzică:
cam 700 g fileuri de pește,
2 cepe,
1 ou mare,
2-3 căței de usturoi,
1 felie groasă de pâine, înmuiată în lapte și foarte bine stoarsă,
sare,
piper,
puțină verdeață (mărar și pătrunjel), tocată foarte mărunt,
pesmet (sau/și mălai),
ulei pentru prăjit.
Tocați ceapa și verdeața (curățate și spălate, firește) cât se poate de mărunt (un tertip strămoșesc sugerează să rumeniți în unt frunzulițele de pătrunjel, dacă vreți, bine, dacă nu, nu).
Dați fileurile prin mașină, preferabil prin sita cu găuri mari fiindcă, dacă o veți folosi pe cea cu găuri mici, veți obține la final o pastă. Treceți și pâinea prin mașină, amestecați tocătura cu ceapa, verdeața, usturoiul zdrobit și ouăle, sărați, piperați și formați chifteluțe de mărimea dorită (eu aș zice să vă ajutați de doua linguri înmuiate scurt în apă rece și bine scurse, că mie, cel puțin, îmi vine mai ușor așa, la pasta asta, totuși, moale).
Tăvăliți-le prin pesmet sau mălai (dacă sunteți ca mine, nehotărâți, folosiți ambele hăinuțe crocante și veți avea la final senzația că ați făcut doua feluri de mâncare).
Prăjiți-le în destul ulei încins, la un foc potrivit spre mare, idealul fiind să obțineți, ca și la pârjoale, o coaja crocantă și un miez mustos, dar bine fiert. Când s-au rumenit frumos, pe ambele părți, trimiteți-le pe hârtie absorbantă, să-și lepede surplusul de grăsime.
Serviți-le cu piure (ca-s chifteluțe, totuși!) și, în lipsa de mujdei dobrogean, cu o sălățică de roșii tăiate cubulețe cat de mici, parfumate cu ceapă tocată mărunt, usturoi pisat, mărar, pătrunjel, cimbru și piper, bașca ulei, sare și un strop de oțet. Singurul tertip aici ar fi să țineți mini-salata la frigider vreo oră, să-și mai piardă usturoiul și cimbrul din agresivitate, iar aromele să se îmbine perfect.
A, dar s-ar putea să vreți să le serviți ca aperitiv, reci, la scobitoare. În cazul asta probabil o să fie mai elegant să le faceți biluțe mici, și atunci focul va fi mai mare, iar timpul de prăjire, evident, mai scurt.
Ce bem la aceste chifteluțe de pește? Păi, indiferent de variantă, tot Aligoté trebuie să spun, n-am încotro!
Parca’i prea cald pentru prajeli, desi mi-e cam pofta de peste si am in congelator file de macrou pe care nu l-am incercat niciodata. Mai ma gandesc pana diseara.
Si un comentariu aici, ca postul cu mujdei este prea vechi: cand eram mic, mujdeiul care imi placea cel mai mult era facut din usturoi zdrobit bine cu sare grunjoasa, frecat cu ulei si otet si apoi adaugat deasupra, in loc de apa rece din reteta dvs., zeama din ciorba (nu bors, da?) de peste. Mergea de minune cu caras prajit.
Da’ n-am pretins, pacatele mele, ca in postul ala am epuizat toate variantele de mujdei din tara asta! Altminteri, versiunea cu zeama din supa e curenta pe malul Dunarii, o stiu si eu de cand eram copil. Cel putin in zona de nord a Dobrogei se foloseste inclusiv la dres ciorba de peste. Desi, in cazul asta, supa serveste mai mult la spalat vasul in care s-a zdrobit usturoiul 🙂
Pai din aceeasi zona am si eu reteta asta; si cum spuneati, si pe cel cu adaugat mujdei in ciorba de peste, dar in cantitate mai moderata, sa nu ii acopere tot gustul.
Ei, am vazut si cetateni pentru care moderat inseamna o capatana pentru o farfurie, asa ca aici ar mai fi de discutat 🙂
Depinde de capatana, ca acum am o problema, am numai usturoi “bio” si fata de cel chinezesc, de la piata (da, sigur, de la cetateni), daca nu pui o capatana – doua nu se simte. Si am si martori, caci am dat cadou, are izul prea fin si pierdut fata de cel de supermarket. Nici nu prea mai stiu cat sa pun, am acum doua funii de usturoi nou, nu e iute mai deloc. Se curata greu, e pitic.
Scuzati ca nu are legatura cu reteta de baza. Sanatate.
Inca unul din motivele pentru care scriu de obicei la condimente&aromate ca se pun “dupa gust”. E drept, la reteta de mai sus am uitat, da’ iaca ce ocazie buna mi s-a ivit ca sa fac precizarea 🙂
Si multumesc frumos, asijderea!