Chifteluțe de cartofi umplute
Chiar spectaculoase, foc de bune și, mai ales, dătătoare de multe idei, cam asta aș putea spune, pe scurt, despre chifteluțele de cartofi de mai la vale. Și nu se fac greu absolut deloc, așa că, din punctul meu de vedere, cel puțin, se vor înscrie, foarte probabil, în colecția de rețete dragi, potrivite pentru orice ocazie. Fiindcă ele vor produce bucurie și la o masă normală (fie ea de zi cu zi sau de week-end), dar pot fi puse și în fața unor musafiri oricât de pretențioși, care sigur că n-o să aibă nimic rău de comentat. Și, după așa o prezentare elogioasă, evident că trebuie să urmeze repede și demonstrația. Drept pentru care vă invit să notați:
700 g cartofi (de aceeași dimensiune, pe cât posibil),
1-2 ouă (depinde de dimensiune),
30 g parmezan ras,
80 g șuncă,
80 g cașcaval,
făină,
sare și piper,
ulei pentru prăjit.
Spălați mai întâi bine de tot cartofii, lăsați-i în coajă și fierbeți-i parțial (10 minute). Lăsați-i să se mai răcească în apa lor, curățați-i și dați-i prin răzătoarea cu găuri mari. Amestecați-i cu oul (puțin bătut) și parmezanul ras, sărați și piperați.
Mărunțiți, din cuțit, șunca și cașcavalul.
Formați, cu mâinile ușor umezite, chiftele de vreo 5-6 cm diametru și uniți-le, două câte două, punând între ele din compoziția de brânză și carne. Treceți-le cu grijă prin făină și nu uitați să scuturați excesul.
Încingeți uleiul într-o tigaie corespunzătoare și prăjiți chiftelele pe ambele părți, până se rumenesc frumos. Scoateți-le pe hârtie absorbantă și serviți-le imediat ce și-au mai lepădat din excesul de grăsime.
Variante? Păi vă spuneam că-i dătătoare de foarte multe idei rețeta asta, așa că n-am să insist prea tare. Vă zic doar că șunca poate fi înlocuită cam cu orice preparat de carne (dar să nu fie prea gras; absorb ei, cartofii, dar orișicât!). La fel, cașcavalul poate fi și el înlocuit cu o brânză după plac, numai să se topească frumos. Și, în fine, puteți prăji chiftelele în unt amestecat cu ulei, sau chiar, la fel ca și pârjoalele moldovenești tradiționale, doar în unt.
Cât despre vin, firește că el va depinde oarecum de brânza și carnea folosite la umplut, dar nu cred că trebuie să vă formalizați prea tare: cartofii sunt foarte primitori. Așa că vinul chifteluțelor noastre umplute, în afara faptului că-i musai să fie sec și ușurel, trebuie să îndeplinească o singură condiție: să fie cât se poate de proaspăt, chiar ușor acid, ca să se lupte cu succes împotriva prăjelii.
Mi-ati adus aminte de chiftelutele alea umplute cu masline sau oua de prepelita. O merge combinatia si la astea?
Sanatate
De ce să nu meargă? După cum, pe de altă parte, de-abia aștept să încerc umplutura asta și cu o compoziție „normală” de chifteluțe 🙂
Eu aş încerca fără carne (e un moft temporar).
Iar eu n-aș avea nimic împotrivă 🙂 Acuma, redevenind serios: după cum sugeram și-n introducere, rețeta asta de chiftele umplute e mai mult o idee decât o rețetă imuabilă, fiindcă tare multe variante se pot construi pornind de la ea.