Ce bine e să fii băutor chinez de vin!
Citeam, zilele trecute, o foarte interesantă ştire despre Expoziţia Românească de vinuri de la Shanghai, organizată cu ocazia Expoziţiei Mondiale de către Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA). Interesantă, zic, pentru că e cumva neaşteptată. Sigur, bravo pentru iniţiativă, dar parcă aşteptam altceva, nu de alta dar, oricât de mult vin ar bea chinezii (da, sunt ironic, în caz că există cititori care nu s-au prins), prea seamănă chestia asta a promovare de tip CAER. Că tot a fost China ţară prietenă&frăţească, chiar dacă nemembră a respectivului organism economic.
Spuneţi că degeaba-s aşa de rău, bat câmpii şi că piaţa chineză e prea mare pentru a fi ignorată? Sigur, aveţi dreptate. Dar permiteţi-mi şi mie să contraatac, punând următoarea întrebare: este cumva iniţiativa asta parte dintr-un program mai vast? O etapă dintr-un proiect mult mai cuprinzator? Se implică oare statul român în promovarea vinului românesc pe toate meridianele lumii, iar evenimentul chinezesc e doar un episod? Sau, de fapt, s-a mers, ca de obicei, la plesneală, pe ideea că, dacă tot avem stand acolo, hai să mai bifăm nişte evenimente? Cum o fi, dă-o-ncolo, dar avem activitate, nu? Hai că nu mai poate nimeni să spună că statul român nu sprijină producătorii autohtoni de vin!
Drept pentru care, citind respectiva ştire, mi-am adus aminte de o groază de lucruri care puteau să fie frumoase, dar n-a fost să fie. Precum „Drumul Vinului“. De altele care puteau fi uşor prevenite, cum ar fi situaţia dramatică a staţiunilor de cercetări (n-are legătură directă cu ce vorbim noi aici, dar nu mă pot împiedica să nu-mi aduc aminte că Staţiunea de cercetare a ovinelor şi caprinelor Popăuţi, înfiinţată acum 100 de ani şi singura specializată în rasa karakul, supravieţuieşte doar vânzând lapte de oaie). De câte şi mai câte probleme, la care se răspunde invariabil „Uniunea Europeană nu ne lasă“. Şi nu mai continui ideea, că poate vă plictisesc.
Revenind însă la paharele noastre, voiam de fapt să vă spun că, măcar în ceasul al 12-lea, aş fi aşteptat altceva de la debusolatul stat român. De pildă, din sumele enorme prevăzute în promovarea brandului de ţară, să rezerve fie şi un infim procent pentru reprezentarea românească la concursurile internaţionale de vin. Să nu interzică, şi apoi să permită la loc, BFL-urile (adică Băuturile Fermentate Liniştit). Să le dea contracte şi bani în continuare Regilor Asfaltului (dacă altfel nu se poate…), dar ca să rezolve drumurile ce duc spre crame (obiective turistice, monumente istorice ş.a.m.d.), nu să refacă la nesfârşit aceleaşi bulevarde şi şosele. Că dacă tot, adică, nu-l lasă Uniunea, pe el, stat, să dea subvenţii directe, atunci măcar să refacă infrastructura. Sau să uşureze cumva problema dobânzilor pentru creditele agricole, să-şi plătească la timp datoriile faţă de fermieri, să… Of, Doamne, câte ar putea să facă, dacă ar vrea! Pardon, dacă ar înţelege şi ar acţiona mai presus de pretinsul interes de moment.
Aşa că, deocamdată, să ne mulţumim cu Expoziţia Românească de vinuri de la Shanghai. S-a făcut o acţiune, da? Cum, chiar nu vă simţiţi, în calitate de consumatori români de vin, mai bucuroşi şi mai uşuraţi?
Editorial apărut în nr. 38 al revistei Romanian Wine Art
Coane, sa traiesti!
Ma bucur ca am dat de site-ul tau, care mi se pare a fi foarte fain si ingrijit. Am si bucatarit citeva retete, multam frumos, numai ca sint cam ofticat din cauza ca partea cu vinurile nu-mi sta la indemina. Mai bine spus, vinurile nu-mi sint la indemina.
Ma doare sufletul cind vad in pravalii vinuri din Bulgaria, Ungaria, etc., iar de-ale noastre gasesti foarte rar.
Si fiindca am ajuns la vinuri, ia sa-ti povestesc ceva.
Acum vreo doi ani a fost la Bruxelles “Salonul European al vinurilor”. Au participat opt tari din UE. Bineinteles ca m-am infiintat, am luat paharelul de la intrare si am trecut pe la standuri. Am dat mai intii un ocol ca sa gasesc locul Romaniei. Acolo era un mos tare simpatic, pe care l-am abordat in romaneste, fireste. Mi-a raspuns foarte stilcit si am continuat sa conversam in franceza. Avea vinuri de Murfatlar, Jidvei si Niculitel. Tot degustind si sporovaind, l-am intrebat de ce nu are si vinuri de Cotnari, o podgorie renumita din nord-estul Romaniei, la cere el mi-a destainuit ca stie foarte bine podgoria si potentialul ei, ca a fost de mai multe ori acolo si a adus ani intregi Grasa si Frincusa. Dar, acum s-a lasat deoarece “au stricat foarte tare vinurile”. “Mare, mare pacat de podgoria asta” si nu am putut decit sa-i dau dreptate aducindu-mi aminte cit de tare m-a durut capul anul trecut cind am fost in Tara si am lichidat citeva sticle de Frincusa cu Ticusor.
De altfel, ce mai faci? Bine, sanatos, prosper?
He, he, uite-asa se mai intalneste omul (fie si virtual) 🙂 Ce sa fac, bine cat se poate, sanatos cat ma lasa varsta, cat despre prosper, mai bine trecem. Iar despre vinuri (si mai exact despre promovarea lor), nu mai zic, ca taman mai sus mi-am varsat oleaca (si perfect inutil, de altfel) naduful. Altminteri, pe piata romaneasca situatia e mult mai buna decat acum, sa zicem, zece ani, si tocmai de asta ma enervez cand vad ca minunatul stat nu face mai nimic ca sa-i sprijine de-adevaratelea pe producatori (ca sa nu folosesc de-a dreptul expresia romaneasca referitoare la funie si spanzurat). Ca daca n-am avea vinuri bune si chiar foarte bune, n-ar fi nici o paguba, dar asa…