Deloc greu de făcut, cartofii umpluți cu șuncă și șvaițer reprezintă o soluție tare bună atunci când prin frigider cam bate vântul și avem nevoie de o preparație ceva mai dichisită de pus pe masă. Adică, da, ați dedus corect, șunca se poate înlocui cu aproape orice cărnuri rămase prin frigider (numai să nu fie din cale-afară de grase), iar șvaițerul se poate și el transforma, după nevoi, în cașcaval, mozzarella ori vreun alt tip de brânză din categoria asta. Însă, ținând cont că sub această denumire am aflat, la vremea ei, rețeta, tot așa i-am păstrat numele în titlul de mai sus. Și, acestea fiind zise, vă invit să notați:
câte persoane sunt la masă, atâția cartofi (de preferință roz)
și, pentru fiecare dintre ei,
3 linguri de șvaițer, dat prin răzătoare 3 linguri de șuncă, mărunțită din cuțit, puțin unt, sare, piper,
încă un pic de șvaițer, pentru presărat deasupra.
Spălați bine cartofii (nu-i curățați de coajă), înțepați-i ușor, din loc în loc, cu o furculiță și băgați-i în cuptorul încins dinainte, la 200ºC, unde trebuie să stea 30-40 de minute, poate ceva mai mult, dacă-s prea mari.
Scoateți-i, lăsați-i să se răcorească, tăiați-i în două (pe lung) și, cu multă grijă, scoateți miezul cu o linguriță, în așa fel încât să vă rămână niște pereți de aproximativ 1 cm.
Frecați bine miezul extras cu untul, șunca și brânza. Reglați de sare&piper și umpleți cartofii cu compoziția.
Presărați-i cu șvaițer și băgați-i la loc în cuptor, la aceeași temperatură, să mai stea vreo 15-20 de minute.
Despre variante deja am vorbit (cel mult v-aș putea sugera să mai adăugați în umplutură ceva verdeață), drept pentru care nu-mi mai rămâne decât să vă spun că, nefiind cartofii noștri umpluți deloc pretențioși, ați putea turna în pahare cam orice vin sec și ușurel, nu prea acid și nici prea parfumat, fie el alb, roze sau chiar roșu.
Fara legatura cu reteta (care da, e buna si suporta multe imprieteniri intre ingrediente), o intrebare legata ed tehnica. Am citit de multe ori, am vazut si pe la TV ca se inteapa cartofii, cica sa nu explodeze, sau asa ceva.
Indiferent ce cartofi am folosit la copt, niciodata nu i-am intepat, recent (oarecum) am aflat ca se inteapa.
Oare nu e un gest in plus (nu ca ar dura, ca idee, numai) sau o legenda urbana?
Ideea e să nu crape coaja cartofilor. Adică să aibă aburii pe unde ieși. Așa cum se înțeapă, de pildă, și cârnații. Din punctul meu de vedere, depinde și de tipul cartofului (că n-au toți coaja la fel), și de tăria focului. Dar de obicei îi înțep.
Mie nu mi s-a intamplat (pana acum, ca nu e timpul pierdut) sa crape coaja. La carnati, da, sa aiba pe unde iesi sucul carnii si grasimea, dar iaca, la cartofi nu am patit.
E neimportant (ca aia ziceam) legat de reteta. Oi fi avut eu noroc numa de cartofi “necrapaciosi” 🙂
Fara legatura cu reteta (care da, e buna si suporta multe imprieteniri intre ingrediente), o intrebare legata ed tehnica. Am citit de multe ori, am vazut si pe la TV ca se inteapa cartofii, cica sa nu explodeze, sau asa ceva.
Indiferent ce cartofi am folosit la copt, niciodata nu i-am intepat, recent (oarecum) am aflat ca se inteapa.
Oare nu e un gest in plus (nu ca ar dura, ca idee, numai) sau o legenda urbana?
Sanatate!
Ideea e să nu crape coaja cartofilor. Adică să aibă aburii pe unde ieși. Așa cum se înțeapă, de pildă, și cârnații. Din punctul meu de vedere, depinde și de tipul cartofului (că n-au toți coaja la fel), și de tăria focului. Dar de obicei îi înțep.
Mie nu mi s-a intamplat (pana acum, ca nu e timpul pierdut) sa crape coaja. La carnati, da, sa aiba pe unde iesi sucul carnii si grasimea, dar iaca, la cartofi nu am patit.
E neimportant (ca aia ziceam) legat de reteta. Oi fi avut eu noroc numa de cartofi “necrapaciosi” 🙂
Sanatate!