Cred că am mai precizat de vreo câteva ori în paginile acestui site: nu prea-mi plac (spre deloc) cartofii prăjiți. În schimb, îmi sunt tare simpatici acești cartofi sote, care se topesc în gură și, pe deasupra, pot fi parfumați lesne cu condimente și verdețuri după plac. Așa că, doar cu nițică imaginație, de fiecare dată par cu totul și cu totul alții, așa că e cam greu să plictisești de ei.
Ce-avem nevoie ca să facem cartofi sote pentru vreo 4 flămânzi sau 6 (doar) pofticioși? Notați:
1 kg de cartofi, 50 g unt, 2 linguri de ulei (sau poate ceva mai mult), sare,
plus, pentru final,
piper,
încă 50 g unt, verdețuri proaspete, după gust.
Și ne mai trebuie „une sauteuse”, cum ar spune francezii, adică o tigaie cu pereții înalți (sau o cratiță cu coadă), în care să putem „sălta” cartofii (că asta înseamnă „pommes de terre sautées”, niște „cartofi săltați”, eventual „săriți”).
Curățați cartofii, tăiați-i cubulețe (de fapt nu-i obligatoriu, unii îi taie ca pentru prăjit, doar că mai gros, iar ultima modă e să fie biluțe). Zvântați-i într-un prosop curat.
Încingeți în soteuză untul amestecat cu uleiul (foc potrivit), puneți cartofii și începeți să agitați, cu pauze, tigaia (cu puțină dexteritate, n-aveți nevoie de niciun instrument ajutător). Când au prins culoare pe toate părțile (7-8 minute, să zicem), presărați sarea și puneți capacul.
Continuați coacerea timp de vreo 15 minute (dar depinde atât de dimensiunile cuburilor/feliilor/biluțelor, cât și de gradul de rumeneală pe care îl preferați). Nu uitați să-i mai agitați la fiecare 2-3 minute. Când cartofii sote s-au făcut moi bine și s-au colorat frumos, sunt gata.
Stingeți focul, presărați-i cu piper, verdețurile curățate și tocate, plus bucățele de unt, mai „săltați” de câteva ori (cât să se „îmbrace” uniform cartofii) și serviți imediat. Dacă doriți să-i parfumați cu usturoi tocat, sau cu verdețuri uscate, e bine să le puneți cu 1-2 minute înainte de stingerea focului.
Vinul, firește, depinde de felul principal, fiindcă acești cartofi sote reprezintă, în majoritatea cazurilor, doar o garnitură. Dar puteți să-i mâncați și ca atare (pretext pentru o salată, de pildă) și atunci vinul din pahare va fi cu siguranță alb. Cât de zdravăn, doar condimentația va decide.