Nu știu ce părere aveți dumneavoastră, dar eu unul ador cartofii noi, de-abia aștept să înceapă sezonul lor. Și, dacă nu mănânc suficient de des, sunt cam trist atunci când sunt înlocuiți definitiv pe tarabe de cei, să le zicem, normali. Iar una din modalitățile de preparare sub care-mi apar pe masă este cea teribil de simplă și foc de gustoasă de mai la vale.
Pentru a trece la fapte aveți nevoie de
1 kg de cartofi noi, cimbru (1 lingură dacă-i proaspăt, 1 linguriță dacă-i uscat), rozmarin(pe jumătate față de cimbru), sare, piper, ulei.
Începeți, firește, prin a curăța cartofii, prin frecare cu o perie sau prin orice altă metodă vă vine mai la îndemână (preferabil nu cu cuțitul, că pierd din farmec). Dacă-i cazul, tăiați-i în două sau în patru, în funcție de dimensiune.
Puneți-i într-un castron, presărați-i cu sare și cu condimentele, turnați puțin ulei și amestecați-i cu grijă, astfel încât să fie uniform asezonați și bine unși pe toate părțile.
Așezați-i într-o tavă și băgați-i în cuptorul deja încins, unde trebuie să stea cam 1 oră (întoarceți-i din când în când, ca să se rumenească uniform). Și desigur, timpul de coacere nu e bătut în cuie, el depinzând atât de dimensiunile cartofilor, cât și de gradul de rumenire pe care îl preferați dumneavoastră.
În ce privește vinul, n-am prea multe să vă spun. Dacă îi veți folosi ca mâncare de sine stătătoare (fie de post, fie ca excelent pretext pentru o salată babană), caz în care nu strică să-i stropiți cu puțin mujdei, atunci cam orice alb sec se va împrieteni foarte repede cu ei, că nu-s mofturoși deloc cartofii noștri. Dacă însă vor fi serviți ca garnitură, atunci desigur că vinul va trebui ales în funcție de personajul principal din farfurie.
Buni tare! Si eu ma declar fana lor.