Cartofi la cuptor cu ciuperci și usturoi
Niște cartofi la cuptor cu ciuperci și usturoi foarte simpatici, chit că-s de post, și-s așa de buni încât, de obicei, îi pregătesc chiar și dacă-i zi de dulce, mai ales dacă am chef de o salată ori de niscaiva murături. Și nu, n-ați ghicit, nu-i folosesc ca garnitură pe lângă ceva carne (deși ar merge la fix și pe postul asta), ci simpli, fiindcă-s atât de gustoși încât nu mi se pare ca ar avea nevoie de altceva. Nu credeți? Păi atunci haidem în bucătărie, să trecem la treabă.
1 kil și mai bine de cartofi,
500 g ciuperci,
usturoi după bunul plac (cam 1/2 căpățână să luam ca baza pentru eventualul plus-minus),
50 ml vin alb sec,
ulei,
sare,
piper,
cimbru.
Curățați cartofii, spălați-i bine și tăiați-i bucăți potrivite. Puneți-i într-un castron, adăugați piper, sare și cimbru (bașca alte condimente ori verdețuri, dacă doriți), turnați ulei și amestecați bine, astfel încât să fie unși uniform și condimentați așijderea. Așezați-i apoi într-o tavă, eliminând eventualul ulei în exces.
Spălați și ciupercile, tăiați-le dacă vi se par prea mari, și din acest moment aveți la dispoziție două variante.
Varianta simplă
În prima dintre ele, cea dietetică, să-i spunem, ungeți șampinioanele cu ulei (în același castron aș zice, ca să nu vă spetiți apoi cu spălatul). Sărați-le, piperați-le și adăugați-le în vasul pe care îl veți introduce în cuptor (încălzit în prealabil, la foc mijlociu, adică 200°C).
Cât despre timpul de coacere, depinde de cât de mari sunt bucățile, dar în principiu 45 de minute ar trebui să fie suficiente (sau poate chiar o oră, dacă îi vreți rumeniți mai zdravăn). Nu strică absolut deloc ca, după vreo 10 minute, să zgâlțâiți nițel tava, să nu se lipească, și, mai ales dacă ați tăiat cartofii bucăți mai zdravene, e bine să-i întoarceți la jumătatea timpului.
Cât timp se coc, curățați usturoiul, transformați-l în pastă, amestecați-l cu vinul și turnați sosul ăsta în tava, cât mai uniform, cam cu un sfert de oră înainte de a fi gata.
Varianta (mai) complicată
Bun, pentru a doua variantă (mai migăloasă, mai nesănătoasă, dar și mai gustoasă), băgați cartofii seduși și abandonați în cuptor, căliți ciupercile separat (pe cât posibil, să aveți în tigaie un singur strat), când sunt aproape gata turnați sosul de usturoi (făcut însă cu 100 ml vin) peste ele, fierbeți 5 minute amestecând și turnați sosul asta în tava doar cu puțin timp înainte de a stinge cuptorul (trebuie doar să se cunoască între ele și nimic mai mult).
A, și dacă o să vreți să turnați în tigaie și niște suc de roșii, bine, dacă nu, nu.
Vinul? Alb, sec, rece și mult, firește. Că doar n-ați vrea să fac cine știe ce asocieri savante pentru, până la urma, niște bieți cartofi la cuptor cu ciuperci și usturoi.
niste bieti cartfi amarati,da’ par a fi savurosi.am sa incerc si reteta asta.
arata bestial si ce buna combinatie trebiue sa incerc si eu 🙂
Sunt o mare amatoare de cartofi, in toate variantele.
Iubesc aceasta leguma si tocmai de aceea… aceasta reteta va fi incercata cu siguranta.
Multumiri anticipate, deoarece cu certitudine e tare gustoasa si satioasa!
Multumesc frumos. Daca ies buni, beti un pahar si pentru mine 🙂
Evident!
Cu rusine trebuie sa recunosc ca practicam mai mult reteta de post, dar nu din cauza de post, de aia nu ma zgarceam la vin. Si daca tot e vorba de vin alb sec care sa mearga, eu zic ca as turna in tigaie doar cat sa se incalzeasca niste iaurt batut cu marar. dar asta sunt doar eu…
gustoasa reteta,am sa probez si altele,si…de aicea din indepartate zari,mult succes iti doresc si astept retete noi
Multumesc frumos, vin si alea noi cat de curand (dar din pacate au prioritate acuma problemele tehnice :-()
A iesit foarte bine, totusi am o mica intrebare : Ciupercile pe care le-am folosit erau dintr-un borcan prefierte cumva.
Daca foloseam ciuperci naturale, aveam mai multa zeama in cuptor?
Da, dar nu foarte multă fiindcă, fiind vorba de cuptor, se cam evaporă pe măsură ce-i lăsată de ciuperci.
am folosit acei cartofiori mici pe care multi ii arunca atunci cand ii scot din pamant, i-am fiert, nu la maxim, i-am trecut prin apa foarte rece – se cojesc mai bine, si am continuat reteta ta, cu cartofii prefierti, prima varianta. Sunt superbi! Multumesc! Rezultatul e bestial ca garnitura pentru parjoale moldovenesti.
Păi ăia-s cartofii cei mai buni, problema e să ai răbdare la curățat! 🙂
Super reteta, am facut-o de cateva ori :).
f. bun. am facut varianta 1 — dietetica. multumesc pentru reteta.
Cu multă plăcere 🙂
dom´costache, saru´mana lu matale, da´sampinioanele nu se spala. se curata cu o perie. si ca sa nu zici ca´s artagos si ´mi place a ma certa, tre´sa recunosc ca citesc cu mare placere testele de aici. felicitari si la mai multe!
Unii zic că se spală repede, alții zic că se șterg cu un prosop umed, ceilalți că se freacă cu peria, iar ultimii că se curăță de pieliță. Prea multe păreri ca să le pot eu împăca vreodată 🙂
se incurca s-ul cu x-ul- tastataura este de vina 🙂
am invatat de la bucatarii cu care am lucrat in europa ca ciuperca indiferent de felul ei, nu se spala. si asta pentru simplul motiv ca pierde din arome, nu mai vorbim de faptul ca o parte din ele “absorb” apa (c’est accepté par tous les connaisseurs 😉 ). este adevarat ca unuele se curata de pielita, unele se folosesc in intregime, altele fara “piciorus” :))
imi mentin oricum afirmatia de mai sus si reinoiesc felicitarile pentru munca depusa. am descoperit de curand costachel si sunt fericit cu el 🙂
Excelenta reteta.
Caut “Costachel” mereu si ma bucur de mancaruri cu arome deosebite si gusturi….pe placul meu !
Multumesc !
Cu tare multă plăcere 🙂