Cartofi copți cu pesmet și cașcaval
Tare simpatici și gustoși acești cartofi copți cu pesmet și cașcaval, veniți din nordul scandinav să ne acompanieze ceva mai festiv fripturile noastre (chit că, între noi fie vorba, rețeta asta o să fie foarte bună și ca pretext pentru vreo salată sau câteva pahare de vin). Nimic foarte complicat, nu ne trebuie mare lucru pentru realizare, așa că n-are rost să prelungesc introducerea, mai bine să trecem la treabă.
Aveți nevoie de
1 kg de cartofi (preferabil roz, de mărime și formă cat mai apropiate, dacă se poate),
40 g unt,
2 linguri de ulei de măsline,
1 lingura cu vârf de pesmet,
50 g cașcaval ras.
Curățați cartofii, spălați-i, uscați-i și tăiați-i pe lung. Faceți apoi în curmeziș crestături dese și adânci, oprindu-vă cam la 3 mm de bază (o să fie mai simplu dacă o să puneți 2 bețișoare, de o parte și de alta a cartofului, ca să se oprească lama cuțitului în ele și să nu taie pana la capăt).
Topiți untul, amestecați-l cu uleiul, ungeți cartofii cu amestecul asta și puneți-i în tava, pe un singur strat. Băgați totul în cuptorul încins dinainte la 180ºC. Coaceți timp de 1 oră, stropind din când în când cu grăsimea din tavă (dar numai în primele 45 de minute, în ultimul sfert de oră lăsați-i în pace, să se rumenească liniștiți).
În timpul asta radeți fin cașcavalul și amestecați-l cu pesmetul. Scoateți tava, presărați peste cartofi mixtura și băgați-o la loc în cuptor, unde trebuie să mai stea vreo 10 minute.
Acuma firește că puteți folosi doar ulei de floarea soarelui (sau numai unt topit) pentru rețeta asta, după cum cașcavalul poate fi înlocuit și cu alte brânzeturi (parmezan, cheddar ori mai știu eu ce). De sărat ii veți săra doar în farfurie, iar niște piper proaspăt râșnit n-are ce să strice în amestecul de pesmet și brânză.
Cât despre vin, dacă-i garnitură, atunci îl veți alege în funcție de carnea de bază. Dacă însă veți servi mâncarea asta singurică, doar cu o salată, atunci un alb sec va trebui să turnați în pahare. N-are rost să filosofam prea mult pe tema soiului, că-s primitoare foc, și brânza, și cartofii.
Mi-a zis mie cineva, la mine pe plantatie, ca ii facui si eu, varianta simpla, doar taiati asa, in rest cu diverse condimente, ca le zice “Hasselback” dupa numele restaurantului suedez unde au fost prima oara serviti (Hasselbachen)”.
Amu’ daca m-a pacalit zic si eu mai departe, de fapt in general la “evantaiele” taiate asa li se zice fie hasselback fie (repet, ce sa fac) evantaie. Am facut si umpluti intre “petale”. Oricum o dai is buni rau, ca garnitura sau ca fel principal.
Faina foc si poza, sanatate!
cartofi Hasselback?? daaaa!!
Hasselback sa le ramaie numele! 😀
adevarat ca sunt foarte gustosi…tot sa mananci 😀