Numărul din aprilie al publicației Journal of Food Science analizează cele mai frecvente cazuri de fraudă alimentară. Prin „fraudă alimentară” se înțelege, conform definiției date într-un raport întocmit pentru Department of Homeland Security, „un termen colectiv care cuprinde cazurile de înlocuire deliberată, adăugare, manipulare, denaturare și etichetare greșită a mâncărurilor, ingredientelor sau ambalajelor alimentare, sau declarațiile false ori înșelătoare referitoare la un produs, în scopul obținerii unor câștiguri bănești”.
Deși nu toate „intervențiile” cuprinse în definiție sunt dăunătoare sănătății (de pildă adăugarea de suc de grepfrut în cel de portocale), ele sunt incluse la fraude pentru că nu apar pe etichete și nici măcar nu ar trebui să fie făcute asupra produsului. Este vorba despre manevre menite în primul rând să simplifice procesul tehnologic (ducând, direct sau indirect, la economii financiare), dar care, oricum am lua-o, contaminează produsul final. Revenind la exemplul de mai sus, să folosești grepfrut pentru a produce un suc de portocale pe care îl vinzi drept „100%” constituie evident o înșelăciune și o ilegalitate.
Moda uleiului (mai ales extravirgin) de măsline a dus la tot soiul de inovații pentru acoperirea cererii. Și trecând peste substituirile care sunt, totuși, menționate undeva micuț pe etichetă (însă doar în Europa, în SUA nu!), să spunem că uneori mai sunt prezente în sticla „de măsline” uleiuri de porumb, alune de pădure și palmier.
Laptele
Au fost destule scandaluri legate de contaminările laptelui astfel încât prezența lui pe această listă nu poate mira, probabil, pe nimeni. În cazul lui, denaturările se fac cel mai des cu zer, proteine din lapte de vacă, melamină și zahăr de trestie.
Mierea
Se consideră că aproximativ 1/3 din mierea existentă pe piața Statelor Unite este diluată cu sirop de porumb bogat în fructoză, fructoză și încă altele.
Șofranul
Nu e de mirare că e falsificat, fiind el cel mai scump condiment din lume. Așa că i se adaugă praf de lemn de santal, amidon, colorant galben și fire de gelatină.
Sucul de portocale
Putem spune că recentul scandal al fungicidelor este doar vârful aisbergului în cazul sucului de portocale, pentru că în el putem găsim oricum suc de grepfrut, extract de flori de gălbenele (Calendula officinalis), zahăr din porumb și extract de paprika.
Cafeaua
Fără să ne referim la înlocuirile de gen „Robusta în loc de Arabica”, trebuie să menționăm în cazul cafelei cicoarea (evident!), porumbul prăjit, diverse plante leguminoase, caramelul, malțul, glucoza și maltodextrinele.
Sucul de mere
La sfârșitul lunii noiembrie a existat un scandal legat de prezența arsenicului în sucul de mere. Dar există încă destui alți contaminanți despre care nu se vorbește aproape deloc: inevitabila fructoză din porumb, îndulcitorii extrași din stafide și acidul malic sintetic.
Da, fructoză, și fructoză, odată sub formă de sirop de porumb, altă dată sub formă „pură” 🙂 Acuma, serios, nepreafiind vreun mare chimist, câtă vreme asta a fost formularea din textul original, am lăsat-o în pace, deducând eu (logic, sper!) că fructoza se adaugă pe mai multe căi 🙂
Adevărat a-nviat!
Interesant articol. ps: ati scris mai sus: ” sirop de porumb bogat în fructoză, fructoză și încă altele”, adica fructoza si fructoza 🙂
Scuzati absenta ca ma uit in urma, dar abia am revenit din vacanta din care am ratat pastele. Asa ca va urez tarziu: Hristos a inviat.
Da, fructoză, și fructoză, odată sub formă de sirop de porumb, altă dată sub formă „pură” 🙂 Acuma, serios, nepreafiind vreun mare chimist, câtă vreme asta a fost formularea din textul original, am lăsat-o în pace, deducând eu (logic, sper!) că fructoza se adaugă pe mai multe căi 🙂
Adevărat a-nviat!