Caponata este, iubiți comeseni, un preparat tradițional din Sicilia (capunata, în dialect local), un fel de tocăniță de legume pe bază de vinete prăjite cu un sos de ceapă, țelină verde, roșii, capere, măsline verzi și, deloc în ultimul rând, oțet. Însă asta numai în principiu, fiindcă variantele sunt foarte numeroase, doar în insulă fiind culese până acum 37 de versiuni, toate cât se poate de „clasice”. Așa că putem întâlni uneori, în compoziția ei, ardei grași, morcovi, castraveți, cartofi, anghinare, pinoli, usturoi, busuioc, oregano, miere etc. Drept pentru care puteți considera rețeta care urmează ca fiind una de bază și liberi sunteți, la o adică, să improvizați nițel, fiindcă sunt aproape ferm convins că tot o minunată caponata vă va ieși.
4 vinete, 300 g roșii, 2 cepe,
„inima” de la o țelină verde mare, 100 g capere, 200 g măsline verzi fără sâmburi, ulei de măsline, oțet după gust, zahăr tot așa, sare.
Tăiați vinetele cuburi și prăjiți-le în ulei de măsline. Scoateți-le, scurgeți-le bine și puneți la călit în același ulei ceapa tocată mărunt și țelina tăiată cubulețe.
Când încep să se înmoaie, stingeți cu roșiile curățate de pieliță (nu-i musai de semințe), tăiate felii. Fierbeți câteva minute, puneți vinetele în sos, împreună cu caperele și măslinele. Adăugați câteva linguri de oțet și zahăr (e după gust, v-am spus), sărați, puneți capacul și lăsați mâncărica să mai fiarbă un pic, cât să se lege sosul.
Reglați de sare, dacă mai e nevoie, și lăsați caponata să se răcească, înainte de a o băga la frigider, unde trebuie să stea măcar câteva ore înainte de a fi pusă dinaintea comesenilor. Iar dacă-i făcută cu o zi înainte, e și mai bine.
Pe vremuri, rețeta asta cică ar fi fost fel principal, servit cu pâine. În zilele noastre însă caponata vine pe masă mai mult ca antreu, ca garnitură (la chifteluțe, de obicei), ori ca sos pentru paste.
Și, înainte de a încheia, trebuie să vă mai spun că se mai folosește și termenul caponatina, datorat, zic unii, dimensiunilor mai mici ale bucățelelor de legume. Sau, zic alții, denumirea vine de la dimensiunile mici ale conservelor în care era pusă caponata făcută industrial (au apărut după primul război mondial).
Cât despre vin, mi-am recunoscut deja pasiunea pentru Pinot Gris când vine vorba despre vinete. Deși, la un sos dulce-acrișor, și încă făcut cu oțet, e tare greu, dacă nu imposibil, să potrivești un vin. Așa că vedeți și dumneavoastră ce beți la caponata..
Hmm arata delicios, credeti ca ar merge si cu niste chili sa o faca sa usture putin?
De ce să nu meargă? După cum spuneam și-n introducere, are caponata asta atâtea variante încât inspirația își găsește loc berechet 🙂
Facut. Mancat. Absolut delicios. Si da, Pinot Gris-ul a mers la fix 🙂
Acuma-mi dau seama ca, fiind vorba de Caponata, mai bine ziceam Pinot Grigio 🙂