Ați dedus, presupun, deja din titlu că e vorba despre un vin roșu, cupaj din clasicele soiuri spaniole Garnacha și Tempranillo. Ce pot să vă spun în plus este că acest vin are Denominacion de Origen (Campo de Borja), este produs de Bodegas Aragonesas și este adus în România de Prier.
Nasul e ușor agresiv, dar nu neapărat în sens rău, mai curând e vorba de o atenționare „băi, vezi că nu știu de joacă!” Fructe roșii, un pic de lemn, un pic de piele, ce mai, foarte modern, fără să fie însă vreo „bombă de fruct”. Gustul, foarte robust, se sprijină pe niște tanini zdraveni, fără să fie chiar în exces, pe o aciditate tare plăcută și pe niște fructe roșii discrete. Un vin dur, bărbătesc, solemn, genul ăla care vrea musai cârnați picanți, fripturi de vită și, dacă se poate, vânat (mai ales genul „ceaun”). Postgustul este un pic amărui, fără să fie deranjant, și e suficient de lung încât să nu uiți să ceri al doilea pahar. Dar, repet, nu e genul de băut ușor, cu cana. Doar cu păhărelul.
Principala lui calitate este însă prețul. L-am luat cu 13 lei de la Billa și a fost o descoperire mai mult decât plăcută. Un raport calitate-preț absolut excelent și o invitație sinceră tuturor celor care vor să (re)descopere un vin spaniol modern, fără mari pretenții, dar bine făcut.
O ultimă precizare: pe contraetichetă vi se recomandă să-l beți la temperatura camerei. Greșit! Alcoolul (13%) începe să iasă din corp, iar prospețimea dată de aciditate se cam pierde. Așa că serviți-l pe la vreo 12-14ºC, că va fi mult mai simpatic.