Busuioacă de Bohotin, Averești, 2014
Sper să nu vă supărați pe mine dacă am să spun că această Busuioacă de Bohotin de Averești (și, mă rog, Busuioaca de Bohotin în general) este, în primul rând, un vin de sărbătoare. Asta e, nu prea am mare drag față de vinurile cu rest de zahăr, fie ele demiseci sau demidulci. Dar, atunci când e cazul (de Sărbători, adică), n-am cum să le ocolesc. Iar dacă se și potrivesc minunat momentului (încă-i Crăciunul, da?) mi se pare normal să vi le și povestesc. Că n-ar fi civilizat să mă bucur de unul singur.
Acestea fiind zise, s-o luăm metodic. Și încep prin a vă spune că versiunea 2014 de Busuioacă de Bohotin de la Averești mi s-a părut în progres față de varianta 2013, despre care v-am povestit deja (e și normal, a îmbătrânit c-un an și via, e deja al doilea an de producție…)
Culoarea e cam aceeași, tot o foiță de ceapă spre somon, însă olfactiv începe deja să se simtă progresul. Ansamblul floral (dominat de trandafiri, firește) e un pic mai puternic, busuiocul parcă-i un pic mai zdravăn, corul discret de fructe roșii e și el prezent, la fel și sugestia de miere.
Gustul e clar mai reușit, mai puternic și mai rotund. Poate mai ales datorită acidității, care e mai bine integrată și, prin omniprezență, împiedică vinul să ajungă în zona „siropel”, bașca îi conferă Busuioacei noastre o creștere evidentă de prospețime. Și un alt mare plus este busuiocul, mai prezent decât în versiunea 2013 (că l-aș vrea solist e altă problemă, dar probabil mai am de așteptat un an-doi, să mai îmbătrânească via).
În fine postgustul, mediu spre lung, e cât se poate de plăcut, are un „ducă-s-ar pe gât” evident și vine cu o delicioasă notă amăruie, de coajă de lămâie, plus o ușoară trimitere spre dulceața de trandafiri (dar din cea făcută cu suficientă lămâie).
Bun, cu ce-o mărităm pe a noastră Busuioacă de Bohotin? Păi ce să zic, n-o să fie rea lângă o felie de cozonac (eu așa am încercat-o, că n-am avut altceva, dar…) În schimb, cu mâna pe inimă, pot să fac o trimitere certă spre deserturile ușoare și vaporoase, pe bază de fructe. Va fi perfectă. Sau, de ce nu?, spre paharul vreunui cetățean care susține legenda aia că „nu mai există Busuioacă în România”…
Turnați-i în pahar, sigur îi trece!
