Burtă ca la Lyon
Habar n-am de ce există în România ferma credință că numai noi mâncăm burtă (ei, hai, poate și turco-musulmanii, că de la ei am luat schimbeaua, adică İşkembe çorbası). Da, e adevărat, pe meleagurile mioritice se consumă o mare cantitate de burtă, dar aproape exclusiv sub formă de ciorbă (mai rar tuslama, practic niciodată umplută sau chifteluțe), ori asta denotă că nu vorbim de o reală apetență, ci doar de un preparat singular (e drept, foarte apreciat) și nimic mai mult.
Prin alte părți se schimbă însă situația. Iar exemplul despre care vom vorbi astăzi ne vine taman din capitala gastronomică a Franței, și încă în interpretarea celui mai mare bucătar al secolului XX. Pentru amatorii exactității, rețeta asta se cheamă Gras-Double à la lyonnaise și face parte din excelentul volum al lui Paul Bocuse, Les meilleures recettes des regions de France. Așa că da, iubiți comeseni, să stai mereu cu nasul pe sus și să zici că românii nu știu să mănânce („auzi, tu, fată, ciorba de burtă, ce vulgar!”) e nițeluș cam pripit, ca să nu zic altfel. Dar, în fine, asta e o altă discuție, care n-are ce căuta aici, așa că mai bine vă invit în bucătărie.
Așadar: 1 kg de burtă (prefiartă), tăiată fideluță, 700 g ceapă (curățată și tocată mărunt), 80 g unt, 5 linguri de ulei, 1 lingură de oțet, 1 legătură de pătrunjel, sare și piper.
Încălziți 3 linguri de ulei într-o tigaie. Puneți ceapa la prăjit, până începe să se aurească. Încalziți restul de ulei și untul într-o cratiță mare și sotați burta, la foc viu. Sărați și, mai ales, piperați din belșug. Continuați prăjirea, amestecând, până când fâșiile de burtă se auresc și devin ușor crocante.
Adăugați ceapa, omogenizați și continuați prăjirea câteva momente.
Presărați pătrunjelul (spălat, curățat și tocat), amestecați și puneți totul într-un castron încălzit. Turnați oțetul în cratiță, frecați bine cu o lingură de lemn, să se desprindă tot ce s-a prins, și turnați-l fierbinte peste burtă. Serviți imediat.
Vinul? Roșu, cu siguranță. Și, chiar dacă o să râdeți, mie mi-ar place unul de care francezii n-au habar, și anume un Negru de Drăgășani.
buna ziua!foarte interesanta reteta.eu locuiesc in Pakistan momentan.se gaseste burta,cei drept e curatata dar nu si prefiarta.daca o folosesc cat timp trebuie sa o fierb?se fierbe doar cu apa si sare sau si cu ceva condimente?multumesc!
va doresc o zi minunata!
Se fierbe până e „aproape gata”, (să nu fie chiar fleșcăită) în apă cu sare, adăugând, eventual, spre finalul fierberii și niște legume de supă: morcov, ceapă, țelină. O tăiați fideluță (dacă e întreagă) și porniți rețeta de aici încolo.
O zi minunată să aveți și dumneavoastră 🙂
multumesc mult pentru raspuns.am notat.numai bine!
Am lucrat niste ani buni ]n Padurea Bayern de la nemti la un han cu profil de tara. Printre alte feluri de mancare aiuritoare era si aceasta burta pregatita a la Lyonesse. Seful meu fusese ucenic a lui Bocuse si pastra cu sfintenie la el in birou o fotogrofie cu dedicatie si autograf. Burta gatita astfel e o delicatesa si eu mai coc cate o strachina uneori pentru prieteni. Mai merge burta fiarta intai si aromatizata in zeama ei, apoi taiata petice rasucite si insirata pe frigarui. Foc iute de gratar sa ii dai ca sa se rumeneasca apoi s-o arunci intru-un castron unde ai o salta compus din rosii, ardei, usturoi toate coapte pe gratar si mixate, vin alb, ulei si verdeturi aromate. Deliciu.
De frigarui de burta chiar n-auzisem, multam de idee 🙂 Si chiar suna a deliciu. Doamne, ce salivez in clipa asta!
Dragă Costăchel, şi mie mi-a venit chiar acum o idee. Dumincă particip la Campionatul de gătit în aer liber etapa de Timişoara, am să fac frigărui de burtă pe disc, cu sosul acela Zarzuela. Luni dau pe plog înregistrarea video a concursului unde particip cu echipa TVR. Te salut şi îmi pare rău că eşti la distanţă aşa mare. Cu respect, Uica
Asta e, n-am să pot sa gust dar, chiar si de la distanță, pot să țin pumnii ca să iasă perfect și toată lumea să fie cucerită de burta la disc. 🙂
Tare, foarte tare. Nu pun link ca nu e frumos, dar sa incercati musai si tocana de burta cu fasole, promit ca o sa va placa, e ceva reteta italiana, am facut-o de mai multe ori, nemaipomenita.
Fac si asta, clar, dar nusai de incercat tocana cu fasole, pe cuvant de fost pionier.
Sanatate!
Cautam, incercam, si dam credit, cu salut voios de pionier cu tot 🙂
Am incercat reteta ca la Lyon. La sfarsit am adaugat si ceva usturoi, putin prajit, asa de aroma. Nebunieeee!