Apoi dacă tot a început cam peste tot culesul viilor, m-am gândit că n-ar fi rău deloc să vă recomand un dulce tare simpatic, deloc greu de făcut, foc de gustos și chiar teribil de versatil. Fiindcă, sigur sunteți de acord cu mine, gustul acestor budincuțe de must va fi de fiecare dată altul, în funcție de soiul strugurilor care au donat materia primă. Și da, aveți dreptate, poate că termenul de budincuțe nu-i neapărat cel mai inspirat, dar nici chiar cremă nu vom avea în față, și nici nu-i vorba de un jeleu în adevăratul înțeles al cuvântului.
În fine, trecând însă peste aceste probleme legate de terminologie, să notăm că pentru a mulțumi 4 pofticioși avem nevoie de
500 ml must, 3 linguri de făină, 150 g zahăr (cu aproximație; depinde și de gustul personal, și de cât de dulci au fost strugurii), 15 g gelatină în foi,
plus, pentru decor, de
1 ciorchine de struguri, 1 albuș, 100 g zahăr.
Încălziți mustul într-o crăticioară. În altă cratiță amestecați făina cu zahărul. Turnați treptat mustul cald, bătând cu telul, să nu se facă niciun cocoloș. Puneți cratița pe foc mic și amestecați în continuare până când compoziția dă în fiert. Adăugați atunci gelatina, muiată în prealabil în apă rece și bine scursă. Continuați fierberea 2-3 minute și stingeți focul.
Spălați 4 forme mici de budincă, clătiți-le bine și scurgeți-le bine (fără să le ștergeți, nu trebuie să fie uscate). Turnați compoziția răcită, lăsând un spațiu până la buză de aproximativ 1/2 cm. Puneți budincuțele în frigider, lăsați-le acolo câteva ore.
Pentru decor, spălați și uscați bine ciorchinele. Împărțiți-l în mai mulți ciorchinași. Treceți-i printr-o crăticioară în care ați pus albușul, bătut un pic. Scurgeți excesul și presărați bine boabele cu zahăr. Puneți strugurii tot în frigider, pe o bucată de pergament.
În momentul servirii, înmuiați scurt formele în apă fierbinte (aveți grijă, să nu ajungă apa peste budincuțe!) și răsturnați-le în farfurii. Decorați cu strugurii tăvăliți prin zahăr și serviți imediat.
Variante? Păi în primul rând îmi vine în minte muhalebiul dobrogean (se face cam la fel, dar cu mai multă făină și fără gelatină), care are în compoziție și miez de nucă. Că doar se știe ce casă bună fac nucile și strugurii.
Ce bem? Ei, sigur c-am putea destupa o sticlă cu vreun vin dulce și aromat, dar eu unul am poftă, la aceste budincuțe de must, să-mi torn în pahar tot must. De acord?
Am mancat candva asa ceva la o buna si veche prietena de-a mea care tot cauta mereu noi retete. Ii place mult sa gateasca, deseori ii place sa improvizeze. Nu cred ca asta a fost o improvizatie, poate ca reteta a luat-o chiar de aici. M-a facut destul de curioasa, cred ca o s-o intreb, cine stie.
Am mancat candva asa ceva la o buna si veche prietena de-a mea care tot cauta mereu noi retete. Ii place mult sa gateasca, deseori ii place sa improvizeze. Nu cred ca asta a fost o improvizatie, poate ca reteta a luat-o chiar de aici. M-a facut destul de curioasa, cred ca o s-o intreb, cine stie.