Nu știu exact de ce se numește „țărănesc“ borșul de pui descris mai la vale. Presupun doar că e mult mai simplu (și firesc!) să-l faci așa, cu multe legume amestecate, când stai la țară, ai grădina ta bine garnisită și poți oricând să dai o tură și să culegi „o mână“ din fiecare: mazăre, fasole verde, roșii, ardei, dovlecei, varză, cartofi, praz, sfeclă și câte și mai câte, că o rețetă tip nu e, c-ar fi și păcat să nu faci zeama asta minunată când ai chef de ea, indiferent de sezon. Așa că, ați dedus corect, mai jos urmează doar o versiune de vară timpurie, iar legumele care participă activ la narațiunea noastră vor putea fi, mai târziu, înlocuite fără probleme cu altele care taman vor fi devenit bune de cules. De altfel, am mai teoretizat nițel problema când am vorbit despre borșul de legume, așa că mă opresc aici, nu fără a remarca faptul că, datorită mai ales tăițeilor de casă și a lobodei, borșul nostru de pui mai e și moldovenesc, nu doar țărănesc. Adică dublu românesc.
Pentru a umple oala vă trebuie
1 kg de carne de pui (musai cu os), 2 cepe, 2 morcovi potriviți, 1 țelină mică, 200 g fasole păstai, 200 g mazăre boabe, proaspăt extrasă din teci, 3 roșii, 1-2 ardei grași, tăiței de casă (făcuți dintr-un ou, 100 g făină și un strop de sare), 2-3 legături de lobodă,
câte o legătură mică de leuștean,mărar și pătrunjel, 1 l de borș, sare.
Începeți prin a face tăițeii, fiindcă trebuie lăsați să se usuce înainte de a intra în fiertură.
Spălați bine carnea, tăiați-o, dacă-i cazul, în bucăți, spălați-o bine și puneți-o la fiert în apă rece (să zicem vreo 3 l), un pic sărată. Spumuiți cu grijă și lăsați-o să fiarbă, la foc mic, până se desprinde ușor carnea de pe oase (cam 1 1/2 ore).
În timpul ăsta spălați și tăiați legumele și zarzavatul, în funcție de soi și de preferințele dumneavoastră (bucățele, rondele ș.a.m.d.). Scoateți carnea, lăsați-o să se răcorească puțin și scoateți-o cu grijă de pe oase (e neplăcut să le găsești prin farfurie). Puneți legumele la fiert, în ordinea știută (întâi ceapa, morcovul și țelina, apoi fasolea, mazărea, ardeii și la urmă roșiile).
În cazul tăițeilor aveți două variante: dacă vreți un borș mai limpede, îi fierbeți separat în apă cu sare (dar vor fi mai puțin gustoși), dacă vă interesează mai mult gustul, îi puneți la fiert în supă, cam odată cu ardeii.
Când au dat și roșiile câteva clocote, turnați și borșul, adăugați leușteanul și loboda, mai lasați să clocotească de două-trei ori, reglați de sare, presărați mărarul și pătrunjelul, puneți capacul, stingeți focul și lăsați-l în pace jumătate de oră înainte de a-l servi.
Variante? Păi despre legume am vorbit deja că-s în funcție de sezon, carnea firește că poate fi de orice altă pasăre sau de vită (se vor schimba doar timpii de fierbere), cât despre alte tertipuri, vi le-am mai povestit, așa că am să mă opresc aici.
O țuică rece înainte, o mămăligă țapănă și un ardei iute alături de strachina cu borș de pui? Mda, îmi place cum începe masa noastră!
Plastica descriere, astazi in afara de bigos o sa fac si o ciorbica de oase de porc (mi-am facut antrenamentul cu cumparaturi ieftine). Dar altceva voiam sa zic, la tara (pe langa Buzau si pe langa Hateg, de unde provin neamurile care inca mai au “tara” si nu au emigrat) ei nu scot oasele.
Eu le scot, desigur, ca suntem de la bloc, avem obrazul subtire si nu am prins manatul vacii de la spate, lucru de care imi pare tare rau.
Si in acest sezon voi acri cu zeama de corcoduse.
In ultimele zile suntem cam gand la gand cu gatelile, chiar daca nu ne identificam culinar.
Si ca sa raman in spiritul site-ului costachel.ro de baut imi recomand un Smirnoff de la gheata.
Mea culpa, nu am retinut ideea de “bors”, deci e cum zice Costachel, eu facui ciorba, nu bors. Apropos, borsul de la noi, de pe filiera boiero-poloneza e total diferit de cel rusesc. Cel din urma fiind dulce, neacrit (stiu ca stiati si dvs da’ efectiv asa mi-a traznit sa scriu si pe site-ul asta o informatie in plus nu strica niciodata).
acum de mentionat si ca, daca ai bafta sa detii niste pui alergat prin curte, nu pui alergat de dupa hormonu de crestere, borshu/ciorba/etc parca merge si mai bine dupa un pahar de palinca
Plastica descriere, astazi in afara de bigos o sa fac si o ciorbica de oase de porc (mi-am facut antrenamentul cu cumparaturi ieftine). Dar altceva voiam sa zic, la tara (pe langa Buzau si pe langa Hateg, de unde provin neamurile care inca mai au “tara” si nu au emigrat) ei nu scot oasele.
Eu le scot, desigur, ca suntem de la bloc, avem obrazul subtire si nu am prins manatul vacii de la spate, lucru de care imi pare tare rau.
Si in acest sezon voi acri cu zeama de corcoduse.
In ultimele zile suntem cam gand la gand cu gatelile, chiar daca nu ne identificam culinar.
Si ca sa raman in spiritul site-ului costachel.ro de baut imi recomand un Smirnoff de la gheata.
Sa ne fie de bine si sanatate 🙂
Aferim! Si o mica nuanta, neesentiala: acrita cu zeama de corcoduse, zeama va fi ciorba, nu bors. Dar tot buna 🙂
Mea culpa, nu am retinut ideea de “bors”, deci e cum zice Costachel, eu facui ciorba, nu bors. Apropos, borsul de la noi, de pe filiera boiero-poloneza e total diferit de cel rusesc. Cel din urma fiind dulce, neacrit (stiu ca stiati si dvs da’ efectiv asa mi-a traznit sa scriu si pe site-ul asta o informatie in plus nu strica niciodata).
Multa sanatate.
Sigur ca n-are cum sa strice. Si multumesc frumos, asijderea 🙂
acum de mentionat si ca, daca ai bafta sa detii niste pui alergat prin curte, nu pui alergat de dupa hormonu de crestere, borshu/ciorba/etc parca merge si mai bine dupa un pahar de palinca
Si daca ai si o paine tot taraneasca, coapta pe vatra, nu pufosenii luate la tipla de la supermaket…