Borș moldovenesc de găină cu tăiței
Mai întâi, o precizare: aceasta bijuterie a artei culinare moldovenești se cheamă cumva impropriu „de găină“, pentru că se poate face la fel de bine cam din orice fel de înaripată: puiul, curca, gâsca, rața și așa mai departe pot intra la fel de bine în combinație, singura problemă fiind, mai ales în cazul ultimelor două, că probabil va fi necesară o degresare zdravănă. Însă trebuie să precizez că doar o galinacee venerabilă poate duce acest borș moldovenesc de găină spre perfecțiune. Și, desigur, oricare ar fi pasărea aleasă pentru borș, cu cât sunt mai multe oase, cu atât mai bine. Nu vă împiedică nimeni ca, după ce a fiert bine carnea, să o dezosați. Se bucură și cățeii, și comesenii.
Pentru o oală serioasă vă trebuie
1 kg de carne (sau poate mai mult, dacă aveți doar tacâmuri),
1 ceapă,
1 morcov,
1 țelină mică,
2-3 legături de lobodă (când nu-i sezon, înlocuiți cu 2 roșii și 1 ardei gras),
1 legătură de pătrunjel,
1 legătură de leuștean,
1 l de borș (sau poate mai puțin, depinde cât e de acru),
sare.
Pentru tăiței,
100 g faină,
1 ou,
sare.
Aș zice să începeți cu tăițeii, că ei trebuie să se usuce puțin. Frământați (dacă trebuie, mai adăugați un strop de apă), întindeți o foaie, tăiați (dumneavoastră știți cât de subțiri vreți să fie), presărați-i cu puțină faină, să nu se lipească, și la zvântat cu ei, de preferință în altă cameră, că aburii de la fiertură n-or să le grăbească uscarea. Dacă vreți, puteți să faceți mai mulți tăiței o dată, că se păstrează bine în cămară câteva zile.
Spălați și curățați carnea cu grijă, puneți-o la fiert în vreo 3 litri de apa sărată, spumuiți nemilos și lăsați-o să fiarbă până când e gata să cadă singura de pe oase.
Tocați ceapa, morcovul și țelina, puneți-le și pe ele în oală. Spălați bine verdețurile, și tocați-le, loboda fâșii mai late, pătrunjelul și leușteanul mai mărunt. Puneți separat borșul la fiert.
Când legumele sunt aproape gata, puneți tăițeii (ați eliminat excesul de făină, da?) și loboda (eventual și carnea, dacă ați dezosat-o). După încă 5 minute de fiert urmează borșul, pătrunjelul și leușteanul, mai gustați să vedeți cum stați cu sarea, puneți capacul, stingeți focul și lăsați-o în pace vreo juma’ de oră, că aveți de făcut și-o mămăligă.
Mai ales dacă materia primă a fost pui, merge și ceva smântână prin preajmă. Dacă mai pregătiți și niște ardei iuți, se cheamă că sunteți gata să chemați lumea la masă.
Secrete? Nu sunt multe, și se leagă toate de tăiței. În primul rând, să nu credeți că puteți folosi din cei din comerț (mai bine înlocuiți-i cu cartofi, pe cuvânt). În al doilea rând, nu trebuie lăsați să fiarbă prea mult, chiar ar fi bine să mai aibă puțin gust de faină când stingeți focul. Că or să mai stea destul în borșul clocotit până când vor ajunge în farfurie. Cât despre secretele generale ale borșurilor, vi le-am povestit deja.
Vin? N-aș crede. Fiindcă tot suntem la începutul mesei, o țuică bună și rece ar merge mai bine lângă acest borș moldovenesc de găină. Dar una mică, nu de alta, dar n-aș vrea să fiu acuzat că vă îndemn la beție.
S-ar putea să vă intereseze și:
- bors, gaina, gasca, moldovenesc, pasare, pui, rata, taitei de casa
o reteta foarte frumos prezentata si explicata pe intelesul tuturor(mai ales pt incepatori ca mine intr ale bucatariei).am urmat pas cu pas reteta si va spun ca a iesit ,,ca la mama acasa,,!!!…va multumim!!!…
Cu multa placere 🙂
La casa bunicilor mei(Botosani) o varianta a acestui bors se face la cuptorul de paine in oale de lut.Oala este lasata de seara pana dimineatza in cuptorul incins si “infundat” adica sigilat cu lut la gura.Dimineata carnea mai ca a cazut de pe oase..se drege cu borsul amestecat cu smantana si verdeata multa si taiteii fierti separat.Se numeste “zama” si sunt convins ca-i pe departe cel mai bun bors ever.
Aflasem doar de sarmalele „uitate” peste noapte în cuptorul de lut. Dar ce zamă bună cred că iese așa din găina bătrână! 🙂
Eu am un secret, care cred că pentru tine nu e secret. Îmi plac sarmalele în foi de varză murată, umplute cu carne grasă de porc, etc. De 20 de ani, în decembrie, umplu un vas roman mare cu sarmale și îl țin la cuptor cât e nevoie. Asta cu o săptămână înainte de Crăciun. Apoi le împart în două vase de sticlă și le congelez. Primul iese la Crăciun, al doilea la Revelion. Ambele sunt mai bune ca cele proaspete, iar al doilea e chiar mai bun. Evident că nu omit țuica, ardeiul și smântâna. Și nici vinul negru vârtos.
PS – Vasul de sticlă este pentru că reîncălzirea o fac la microunde.
PS2 – În restul anului folosesc frunze de viță, congelate sau proaspete, după sezon.
Secret nu, însă nu-l practic 🙂 M-am cam obișnuit, de ani buni, să pun pe masa de Crăciun mâncărurile tradiționale (șovinism culinar, nu alta!), în timp ce de Anul Nou am voie să mai trag cu coada ochiului și la alții. 🙂
Imi place foarte mult cum suna reteta ta si o voi Pune in practica azi:) de Abia astept as vad rezultatele, asta fiind prima data cand incerc as fac bors. Sunt foarte incantata.
Multumim pentru reteta:)
Cu multă plăcere și de-abia aștept să aflu cum a ieșit 🙂
Meștere, cred că am fost frați gemeni într-o viață anterioară. Am citit rețeta cu surpindere. Eu, exact așa procedez, pas cu pas, inclusiv dezosarea, pe care o practic de mult, pentru orice borș sau ciorbă, sau supă care are și carne (un os de vită, garf de porc sau spinări de orătanie). Inclusiv ardeiul foarte iute și smântâna pusă pe masă și țuica din deschidere.
PS – Totuși, noua mea pasiune este ciorba a la grec (chiar și în varianta rădăuțeană).